Login to your account

Username *
Password *
Remember Me

Create an account

Fields marked with an asterisk (*) are required.
Name *
Username *
Password *
Verify password *
Email *
Verify email *
Captcha *
Reload Captcha

Floarea de crin, un vechi simbol al Franței

Floarea de crin, un vechi simbol al Franței sursa foto: wikipedia.org

Pe la 1400, orice om educat din Franța știa că primul rege creștin al țării sale a fost Clovis. Și mai știa că, la încoronare, Fecioara Maria i-a oferit o cunună de crini, în semn că ea, Regina Cerului, l-a ales să-i poarte simbolul pe pământ. Apoi, un înger a coborât și i-a spus lui Clovis să-și șteargă de pe scut și sabie însemnele, reprezentate de trei broscoi, iar în locul lor să pună trei flori de crin.

Image

Fleur de lys era floarea Mariei, albul petalelor reprezentând curățenia sufletească și trupească. La sfârșitul Evului Mediu și în epoca Renașterii, în scena Bunei Vestiri, îngerul Gabriel era înfățișat oferindu-i Fecioarei un crin. Era modul pictorilor de a le transmite privitorilor că Maria era neprihănită.

Așadar, în mintea francezului din alte vremuri, crinul era, în primul rând, un simbol al credinței în Dumnezeu și în Fecioară. Dar, pentru că a fost adoptat de regii Franței, a devenit și un simbol dinastic. Regele era, prin mijlocirea Mariei, unsul lui Dumnezeu și a primit de la Hristos puterea de a vindeca oameni. Astăzi, știm că muritorii de rând credeau în puterea tămăduitoare a suveranilor Franței...

În sfârșit, prin purtarea însemnului la palat și pe câmpul de luptă, crinul a căpătat și cea de-a treia dimensiune, aceea politică, reprezentând statul francez.

Istoricii, analizând la rece, au reușit să separe adevărul de legende. Floarea de crin a apărut ca simbol al regilor francezi în secolul al XII-lea, o dată cu apariția și răspândirea heraldicii în Europa catolică. Pe sigiliul său, Filip al II-lea (1180-1223) este reprezentat ținând în mână o floare de crin. Ulterior, simbolul a fost pus pe steagurile, scuturile și hainele dinastiei.

Dar, nu și-a mai păstrat culoarea albă. Foarte interesant! O mulțime de flori de crin galbene apar pe un câmp albastru (sau, cum se spune în heraldică: aur pe azur). De ce oare? Unii specialiști sunt de părere că era o trimitere la cerul înstelat, ca o afirmație a relației privilegiate pe care regele Franței o are cu Dumnezeu.

Este interesant și faptul că albul a rămas culoarea care simboliza dinastia.

După 1375, numărul florilor de crin de pe însemne a fost redus la trei. O ipoteză – contestată, de altfel – consideră că era o trimitere în oglindă la heraldica regelui contemporan al Angliei, Edward al III-lea, care înfățișa trei leoparzi.
Cei mai mulți specialiști sunt de părere că numărul trei reprezenta Trinitatea. Ar mai putea reprezenta și cele trei virtuți supreme ale epocii medievale: credința, înțelepciunea și cavalerismul.

Michel Pastoureau observă că regii Franței și-au ales un simbol din mediul vegetal, spre deosebire de alți suverani care erau reprezentați heraldic de prădători: leoparzi, lei sau vulturi. „Monarhia franceză s-a vrut dintotdeauna diferită de altele: mai pură, mai legitimă, mai sacră. A se distinge, a nu fi un suveran ordinar, a nu se inspira din repertoriul comun al însemnelor regale”. (Michel Pastoureau)

Desigur, revoluția franceză a eliminat acest simbol de pe însemnele oficiale. Căutând un mod de a ilustra ideea de egalitate, revoluționarii au pus albul regal între albastru și roșu, cele două culori tradiționale ale Parisului. Așa a apărut noul steag al Franței.

Bibliografie:


Michel Pastoureau ,,O istorie simbolică a Evului Mediu occidental”, București, Editura Cartier, 2004;

Stephen Slater ,,The Illustrated Book of Heraldry”, Lorenz Books, 2013

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Ultima modificare Marți, 28 Ianuarie 2020 10:39

Lasă un comentariu

Asigură-te că ai introdus toate informațiile necesare, indicate printr-un asterisk (*). Codul HTML nu este permis.

Categorii

Latest Tweets

La Zimnicea era obiceiul ca tinerii să se plimbe duminicile pe „Aleea Trandafirilor”. Dacă unui băiat îi plăcea o f… https://t.co/NTjchuGave
Aventurile temerarului aviator Ionel Ghica: "Avionul a pornit ca din pușcă cu o viteză vertiginoasă. A coborât vale… https://t.co/F6LBZy9xdB
Când și de ce au venit bulgarii în Balcani - Fapte istorice relatate de Culorile Trecutului... https://t.co/ZoGuY2CQur
Follow Culorile Trecutului on Twitter

Articole recente

16 iunie 1977. O aeronavă Il-18, cu Ceaușescu la bord, ratează aterizarea la Băneasa

O secundă furată unei lumi

Republica de la Ploiești și Patria recunoscătoare

O ruletă rusească: evadarea din lagărul Sobibor

Aventurile temerarului aviator Ionel Ghica

Când și de ce au venit bulgarii în Balcani

Piața Obor – aspecte necunoscute sau „decolorate” în timp

De ce 20 iulie este Ziua Forțelor Aeriene

Avionul I.A.R.-825, un prototip românesc rămas necunoscut

Acest site folosește “cookies”. Continuarea navigării implică acceptarea lor.