Login to your account

Username *
Password *
Remember Me

Create an account

Fields marked with an asterisk (*) are required.
Name *
Username *
Password *
Verify password *
Email *
Verify email *
Captcha *
Reload Captcha

Floarea de crin, un vechi simbol al Franței

Floarea de crin, un vechi simbol al Franței sursa foto: wikipedia.org

Pe la 1400, orice om educat din Franța știa că primul rege creștin al țării sale a fost Clovis. Și mai știa că, la încoronare, Fecioara Maria i-a oferit o cunună de crini, în semn că ea, Regina Cerului, l-a ales să-i poarte simbolul pe pământ. Apoi, un înger a coborât și i-a spus lui Clovis să-și șteargă de pe scut și sabie însemnele, reprezentate de trei broscoi, iar în locul lor să pună trei flori de crin.

Image

Fleur de lys era floarea Mariei, albul petalelor reprezentând curățenia sufletească și trupească. La sfârșitul Evului Mediu și în epoca Renașterii, în scena Bunei Vestiri, îngerul Gabriel era înfățișat oferindu-i Fecioarei un crin. Era modul pictorilor de a le transmite privitorilor că Maria era neprihănită.

Așadar, în mintea francezului din alte vremuri, crinul era, în primul rând, un simbol al credinței în Dumnezeu și în Fecioară. Dar, pentru că a fost adoptat de regii Franței, a devenit și un simbol dinastic. Regele era, prin mijlocirea Mariei, unsul lui Dumnezeu și a primit de la Hristos puterea de a vindeca oameni. Astăzi, știm că muritorii de rând credeau în puterea tămăduitoare a suveranilor Franței...

În sfârșit, prin purtarea însemnului la palat și pe câmpul de luptă, crinul a căpătat și cea de-a treia dimensiune, aceea politică, reprezentând statul francez.

Istoricii, analizând la rece, au reușit să separe adevărul de legende. Floarea de crin a apărut ca simbol al regilor francezi în secolul al XII-lea, o dată cu apariția și răspândirea heraldicii în Europa catolică. Pe sigiliul său, Filip al II-lea (1180-1223) este reprezentat ținând în mână o floare de crin. Ulterior, simbolul a fost pus pe steagurile, scuturile și hainele dinastiei.

Dar, nu și-a mai păstrat culoarea albă. Foarte interesant! O mulțime de flori de crin galbene apar pe un câmp albastru (sau, cum se spune în heraldică: aur pe azur). De ce oare? Unii specialiști sunt de părere că era o trimitere la cerul înstelat, ca o afirmație a relației privilegiate pe care regele Franței o are cu Dumnezeu.

Este interesant și faptul că albul a rămas culoarea care simboliza dinastia.

După 1375, numărul florilor de crin de pe însemne a fost redus la trei. O ipoteză – contestată, de altfel – consideră că era o trimitere în oglindă la heraldica regelui contemporan al Angliei, Edward al III-lea, care înfățișa trei leoparzi.
Cei mai mulți specialiști sunt de părere că numărul trei reprezenta Trinitatea. Ar mai putea reprezenta și cele trei virtuți supreme ale epocii medievale: credința, înțelepciunea și cavalerismul.

Michel Pastoureau observă că regii Franței și-au ales un simbol din mediul vegetal, spre deosebire de alți suverani care erau reprezentați heraldic de prădători: leoparzi, lei sau vulturi. „Monarhia franceză s-a vrut dintotdeauna diferită de altele: mai pură, mai legitimă, mai sacră. A se distinge, a nu fi un suveran ordinar, a nu se inspira din repertoriul comun al însemnelor regale”. (Michel Pastoureau)

Desigur, revoluția franceză a eliminat acest simbol de pe însemnele oficiale. Căutând un mod de a ilustra ideea de egalitate, revoluționarii au pus albul regal între albastru și roșu, cele două culori tradiționale ale Parisului. Așa a apărut noul steag al Franței.

Bibliografie:


Michel Pastoureau ,,O istorie simbolică a Evului Mediu occidental”, București, Editura Cartier, 2004;

Stephen Slater ,,The Illustrated Book of Heraldry”, Lorenz Books, 2013

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Ultima modificare Marți, 28 Ianuarie 2020 10:39

Lasă un comentariu

Asigură-te că ai introdus toate informațiile necesare, indicate printr-un asterisk (*). Codul HTML nu este permis.

Latest Tweets

O tragedie româno-rusă: apărarea Dobrogei în 1916. Însemnările unui ziarist rus... https://t.co/R3rI4P8QzF
Asasinarea și înmormântarea împărătesei Sissi – o mărturie românească: https://t.co/H7BX7KLSmH
De la „Ciuma din Atena” (430-427 î. Hr.) și până la pericolele recente de HIV, Ebola sau familia Coronavirus, plane… https://t.co/4ra0P4wT92
Follow Culorile Trecutului on Twitter

Articole recente

„Vladimirescu era patriot român!” Karl Marx despre ruși, eteriști și revolta pandurilor din 1821

Sfârșitul anului 1978. Occidentul crede că Pactul de la Varșovia pregătește invadarea României

O tragedie româno-rusă: apărarea Dobrogei în 1916. Însemnările unui ziarist rus

Asasinarea și înmormântarea împărătesei Sissi – o mărturie românească

Carol I văzut de adjutanții regali Paul Angelescu și Gheorghe P. Georgescu

Civilizații diferite, boli comune. Pandemii care au schimbat peisajul demografic

Un testament al conștiinței lui Titulescu. Scrisoare către Ion Antonescu (noiembrie 1940)

Interviu cu ing. Ioan Avram, fost ministru al construcțiilor de mașini (1969-1984)

Artileria antiaeriană română în Campania din Ungaria (1919)

Acest site folosește “cookies”. Continuarea navigării implică acceptarea lor.