Login to your account

Username *
Password *
Remember Me

Create an account

Fields marked with an asterisk (*) are required.
Name *
Username *
Password *
Verify password *
Email *
Verify email *
Captcha *
Reload Captcha

O controversă militară: 1 mai 1977 – aviatorul Nicu Ceaușescu separă forțele aeriene

O dată cu folosirea baloanelor (libere sau captive) de către armatele moderne, a apărut o nouă dimensiune a războiului: utilizarea spațiului aerian în scopuri militare. Cu una dintre ocazii, la asediul Parisului din 1870-71, germanii au inventat tunul antiaerian.

Apariția aviației militare, în anii 1910-1911, a obligat statele majore să înființeze rețele de „pândari aero” care aveau menirea să stea cu ochii pe cer și să anunțe prin telefon orice avion pe care în vedeau în sector.

Confirmarea aviației – ca armă cu un potențial enorm – în timpul Primului Război Mondial a însemnat pasul decisiv către înființarea unei noi categorii de forțe: forțele aeriene. Au fost aduse la un loc toate armele și specialitățile care conlucrau la războiul pe calea aerului: aviația, aerostația, artileria antiaeriană și structurile teritoriale de pândă. Până atunci, ele au acționat sub comandamente diferite.

În România, acest lucru s-a întâmplat în 1923, prin apariția Inspectoratului Aeronauticii.

La 10 iunie 1941 s-a înființat prima subunitate de parașutiști în cadrul aeronauticii, iar în anii următori germanii au adus în România primele radare.

După război – până în 1956 – aviația și artileria antiaeriană au fost separate după model sovietic (prost înțeles, de altfel).

În 1965 – când Nicolae Ceaușescu a venit la putere – forțele aeriene se aflau reunite sub denumirea de Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului. Comandant era generalul Vasile Alexe, care provenea din rândul ofițerilor politici și era un om lipsit de tact și de o cultură profesională solidă. Avea în subordine un Comandament al Aviației Militare, unul al Artileriei și Rachetelor Antiaeriene și unul al Radiolocației.

În 1970, comandant al aviației militare din C.A.A.T. a fost numit generalul Aurel Niculescu, până atunci comandant al Școlii de Ofițeri Activi de Aviație de la Boboc-Buzău.

Relațiile lui Alexe cu Niculescu nu au fost cordiale. De mai multe ori, șeful C.A.A.T.-ului l-a pus în situații tensionate pe subordonatul său, uneori jignindu-l. Niculescu s-a stăpânit de fiecare dată, ba chiar îi arăta că nu-i păsa, reușind să păstreze o față senină. Avea însă impresia că Alexe proceda astfel pentru că era depășit de funcție. Pur și simplu, nu înțelegea rolul și desfășurarea activităților la unitățile de aviație pe care le avea în subordine.

Părerea intimă a generalului Aurel Niculescu era aceea că forțele aeriene trebuiau conduse de aviatori, pentru că în caz de război, aviația ar fi jucat rolul principal. Ori, ceea ce îl mira cel mai mult era faptul că se crease o situație confuză, în care nu era clar cine, cui se subordona. Iată un exemplu: „Eram odată la o revistă de front – și-a amintit Niculescu în 2008 – la Borcea, parcă pentru decorarea drapelului... Eram acolo cu generalul Constantin Drăghici, comandantul Diviziei 16 Apărare Antiaeriană de la Ploiești, căreia i se subordona regimentul. Se punea problema care dintre noi să treacă în revistă frontul, să salute drapelul, și așa mai departe... Nici astăzi nu aș putea să spun cine era mai în măsură să facă acest lucru. Și uite așa, Drăghici, care era artilerist [antiaerian], a trecut în revistă regimentul, iar eu, comandantul aviației, am stat ca un cățel în flancul drept, așteptând încheierea ceremonialului și gândindu-mă ce autoritate mai aveam eu asupra aviatorilor, de care, totuși, răspundeam. Momentele de acest fel m-au îndârjit și mai mult... Un comandant de regiment [de aviație], dacă mă vedea, se gândea: Mă, de ce vine ăsta la mine? Nu are nicio treabă, nu poate să-mi facă nimic – nici să mă decoreze, nici să mă pedepsească”.


Pagina precedentă | | Pagina următoare »

Evaluaţi acest articol
(14 voturi)
Ultima modificare Vineri, 03 Iulie 2020 13:14

3 comentarii

  • Ioan Magdici
    Link la comentariu Ioan Magdici Duminică, 05 Aprilie 2020 17:21

    Am terminat Academia militară în 1985 odată cu Nicu Ceaușescu.
    Mărturisesc că nu l-am văzut niciodată la cursuri sau în alte împrejurări. Știu că a dat examenul de licență singur cu o comisie specială (afirmații făcute de colegii aviatori).
    Cât despre separarea CAAT în două comandamente separate susțin și acum că a fost o greșeală gravă.

  • Lupu Constantin
    Link la comentariu Lupu Constantin Joi, 12 Martie 2020 14:31

    Din 1983-1985 am fost coleg de Academie cu Nicu Ceausescu.L-am vazut de doua ori in Academie la inceput si la sfarsit cand a venit sa-si prezinte Lucrarea de diploma(facuta de catedra de aviatie )Se spune ca a venit in civil si ar fi fost trimis de maica-sa sa mai sustina odata examenul imbracat ofiter.A fost avansat maior.Mama lui il voia general dar s-a opus tatal sau.Se zvonea ca va fi avansat general si numit Ministru al Aerului.Pentru asta ar fi facut el scoala de aviatie si Academia militara ca o alternativa la viitorul in armata.

  • Pompiliu
    Link la comentariu Pompiliu Miercuri, 11 Martie 2020 12:02

    Am fost ofiter activ, transmisionist, exact in perioada descrisă, intr-o unitate mica, din CAAT. Articolul face multă lumină asupra evenimentelor trăite si pe care, atunci, nu le-am inteles in totalitate. Felicitări autorului!

Lasă un comentariu

Asigură-te că ai introdus toate informațiile necesare, indicate printr-un asterisk (*). Codul HTML nu este permis.

Categorii

Latest Tweets

O tragedie româno-rusă: apărarea Dobrogei în 1916. Însemnările unui ziarist rus... https://t.co/R3rI4P8QzF
Asasinarea și înmormântarea împărătesei Sissi – o mărturie românească: https://t.co/H7BX7KLSmH
De la „Ciuma din Atena” (430-427 î. Hr.) și până la pericolele recente de HIV, Ebola sau familia Coronavirus, plane… https://t.co/4ra0P4wT92
Follow Culorile Trecutului on Twitter

Articole recente

Inundațiile din 1970. Amintirile comandorului (ret.) Vasile Iurașcu, elicopterist militar

„Vladimirescu era patriot român!” Karl Marx despre ruși, eteriști și revolta pandurilor din 1821

Sfârșitul anului 1978. Occidentul crede că Pactul de la Varșovia pregătește invadarea României

O tragedie româno-rusă: apărarea Dobrogei în 1916. Însemnările unui ziarist rus

Asasinarea și înmormântarea împărătesei Sissi – o mărturie românească

Carol I văzut de adjutanții regali Paul Angelescu și Gheorghe P. Georgescu

Civilizații diferite, boli comune. Pandemii care au schimbat peisajul demografic

Un testament al conștiinței lui Titulescu. Scrisoare către Ion Antonescu (noiembrie 1940)

Interviu cu ing. Ioan Avram, fost ministru al construcțiilor de mașini (1969-1984)

Acest site folosește “cookies”. Continuarea navigării implică acceptarea lor.