Bulgarii sunt, la origine, migratori de origine asiatică. De ce astăzi îi găsim la sud de Dunăre și de ce vorbesc o limbă slavă vom afla din rândurile următoare.

Se presupune că sunt urmașii primului val de războinici migratori turcici – oghurii – care, prin secolele IV-V, s-au stabilit în regiunea Mării Aral și este posibil ca o parte dintre ei să fi participat la campaniile militare ale hunilor. De altfel, cuvântul bulgar este de origine turcică și înseamnă amestec. Cel mai probabil, bulgarii s-au format ca popor dintr-un amestec de triburi turcice, care, în timp, au absorbit și triburi de altă origine.

În secolul al VI-lea, bulgarii au profitat de slăbiciunea Imperiul Bizantin – epuizat de cheltuielile militare ale împăratului Iustinian – și au invadat mai multe provincii ale acestuia, jefuindu-le.  

În jurul anului 650 îi găsim pe bulgari între Marea Neagră și Marea Caspică, unde își creaseră un stat puternic. Principalele așezări se aflau pe Niprul Inferior, pe Donul Inferior și de-a lungul râului Kuban. Statul era condus de hanul Kubrat, iar capitala se afla la Phanagoria, o fostă colonie întemeiată de greci pe malul estic al strâmtorii care separă Marea Neagră de Marea Azov.

Stăpânirea de odinioară a lui Kubrat este cunoscută în istoriografie cu denumirea de Vechea Bulgarie Mare. Existența acesteia a fost însă efemeră. Kubrat a decedat pe la 665 și, trei ani mai târziu, khazarii – alți migratori asiatici – au atacat Vechea Bulgarie și au cucerit-o.

Aflat pe patul de moarte, Kubrat le spusese celor cinci fii ai săi să rămână uniți, dar aceștia i-au ignorat sfatul. Cel mai mare dintre ei, Batbayan, s-a înțeles cu avarii și a rămas cu o parte dintre bulgari în cadrul confederației avare.

Kotrag, al doilea fiu al lui Kubrat, a plecat cu o grupare destul de numeroasă de triburi către nord-est, urcând pe malul fluviului Volga. După ce a parcurs aproximativ 500 km, s-a stabilit acolo unde râul Kama se varsă în fluviu și a întemeiat Bulgaria de pe Volga, cu capitala la – cum altfel? – Bolghar. Soarta acesteia a fost destul de îngăduitoare, având în vedere faptul că se afla în calea marilor migrații. Ca stat, a rezistat mai mult de cinci secole, devenind un centru important al comerțului euroasiatic, în special al comerțului cu blănuri.