Veneția a fost, pe vremuri, una dintre marile puteri comerciale ale lumii creștine. Conducătorii acestui oraș, dogii, jucau un rol important în politica europeană și orientală. Documentele lor, ca și corăbiile care ajungeau în aproape toată lumea cunoscută, purtau un simbol aparte: un leu înaripat. De ce oare?
Venețienii se considerau protejați de Sfântul Evanghelist Marcu. De aceea, cea mai cunoscută biserică a orașului este San Marco (din piața cu același nume). Și, după cum se știe, în iconografie, Sfântul Marcu apare însoțit de un leu (care, de cele mai multe ori, are aripi, ca și celelalte simboluri ale evangheliștilor).
Rămâne de răspuns la două întrebări. Ce legătură are leul cu Sf. Marcu și ce legătură are Sf. Marcu cu Veneția?
Asocierea lui Sf. Marcu cu un leu vine de la modul în care îl descrie, în Evanghelia sa, pe Sf. Ioan Botezătorul. Acesta din urmă era comparat de teologi cu un leu care rage pe malul Iordanului, anunțând venirea Mântuitorului.
Mai există și o a doua explicație. Sunt scrieri creștine care relatează că, la un moment dat, Sf. Marcu și tatăl său au fost atacați de un leu și o leoaică. Cei doi au fost salvați de intervenția lui Iisus Hristos.
Desigur, noi astăzi putem să le luăm sau nu în considerare, dar aceste relatări beneficiau de multă atenție pe vremuri, fiind transformate în simboluri.
Legat de cea de-a doua întrebare... Venețienii erau încredințați că, în primul secol creștin, Sfântul Evanghelist Marcu le-a vizitat orașul. Atunci, un înger, trimis de Hristos, i-a apărut și i-a spus: „Pax tibi Marce, evangelista meus. Hic requiescet corpus tuum. / Pace ție, Marc, evanghelistul Meu. Aici se va odihni corpul tău”.
Nu știm când a apărut această relatare justificativă. În orice caz, istoricii consideră că Veneția este o localitate înființată după ce sfinții evangheliști au trecut în lumea drepților.
Sf. Marcu s-a întors în Orient, unde a întemeiat Biserica Alexandriei și a fost primul episcop al acesteia. Acolo a decedat și a fost înmormântat.
Lucrurile nu s-au oprit aici. În anul 828, doi negustori venețieni, cu ajutorul a doi călugări greci, au furat din Alexandria ceea ce se credea a fi osemintele Sfântului Marcu. După ce a fost adus în lagună, Sf. Marcu a devenit patron al orașului (până atunci având acest rol Sf. Teodor din Heraclea).
Rămășițele pământești ale Sf. Marcu au fost luate de dogele Veneției, Giustiniano Participazio, care le-a depus în palatul său. Două secole mai târziu, după ce a fost construită Biserica San Marco, osemintele nu au mai fost găsite.
Însă în anul 1094, mâna Sf. Marcu a apărut într-un loc anume pentru a indica exact unde se aflau osemintele care, fiind găsite, au fost așezate într-un sacofag din Biserica San Marco. Și toată lumea a fost mulțumită...
Iată cum, credința, ajutată de legendă, a creat un simbol puternic, vizibil și astăzi: leul înaripat al Veneției.
