De la începuturi caragialești, de mahala, până la dimensiunile gargantuești de astăzi

Introducere literară

Trafic intens, claxoane, îmbulzeală pe străzi și trotinete electrice care îți taie calea la fiecare pas necalculat, sau neexecutat cu rapiditatea și fermitatea cuvenită. Cam așa poate fi descrisă atmosfera Bucureștiului de început de secol XXI. Un oraș cosmopolit, grăbit și neatent, care găzduiește personaje venite din fiecare colț al Planetei (și, de ce nu, din teritorii neexplorate ale Galaxiei).

Derulând timpul înapoi, la granița dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea, regăsim în opera domnului I.L. Caragiale un pasaj care traduce, destul de fidel, descrierea făcută anterior:
„Vagoane de tramvai galbene și albastre, tramcare, trăsuri boierești, căruțe mitocănești și biciclete și lume multă pe jos... De pe atâtea strade și căi, ca de pe atâtea brațe ale unui fluviu uriaș, se varsă ca-ntr-o mare zgomotoasă, pe bariera de la capul podului Târgului de Afară, valuri peste valuri de omenire.” (I.L. Caragiale – „La Moși”)

Cu un grad (moderat) de surprindere, observăm că Bucureștiul a fost intens traficat încă de la începuturi – fie ele începuturi atestate sau străvechi timpuri, de pe vremea când popoarele migratoare își stabileau pe aceste teritorii taberele.

© Copyright AGERPRESS

Începuturile Pieței Obor. Târgul din Lăuntru.

Fragmentul expus mai sus descrie, în principal, vacarmul „capitalist” (pentru a cita tot din operele domnului Caragiale) datorat Târgului Moșilor, organizat pe teritoriul vechiului „Târg de Afară” – teritoriu pe care îl cunoaștem astăzi drept „Piața Obor”. Denumirea era simbolică și sugestivă, datorată dimensiunilor modeste ale Bucureștiului, de la acea vreme, care situau acest târg în afara orașului, dincolo de „Bariera Târgului de Afară”.

Pe lângă întinderile reduse, frumoasa capitală pe care astăzi o frecventăm cu toții a avut, cândva, înfățișări cât se poate de rurale. Cu timpul, capătă dimensiuni impresionante, vechile case sărăcăcioase sunt schimbate pe blocuri și clădiri moderne, cu influențe arhitecturale occidentale, iar îndeletnicirile comerciale încep să ia amploare - dând naștere târgurilor și piețelor. Prima mențiune onorabilă este, desigur, „Târgul din Lăuntru”, amplasat în apropierea Curții Domnești (o altă denumire surprinzător de evidentă). Acesta găzduia activități negustorești de toate felurile, printre care amintim, desigur „oborul” (târg de vite, lemn sau furaje).