În mod neverosimil, la sfârșitul anului 1951, a fost propus să fie avansat la exceptional. Comandantul Diviziei 2 Aviație, locotenent-colonelul Nicolae Conta s-a opus, argumentând:

„1. Ofițerul este provenit din rândul foștilor adjutanți aviator, care numai în baza unor merite deosebite obținute până la 23.08.1944 a fost promovat în rândul ofițerilor.

2. Ofițerul a muncit la fel sau poate mai mult sub vechiul regim, ceea ce i-a adus aproape toate decorațiile existente pe acea vreme, decorații obținute în special în Campania împotriva URSS.

3. Dacă ofițerul nu ar munci acum așa cum trebuie, ar fi fost deja scos din rândul cadrelor active ale armatei R.P.R.”.

Și totuși, la 30 noiembrie 1952, Ioan Milu a fost avansat la gradul de maior. Probabil că se avea în vedere această „favoare” ca un prim pas spre recrutarea sa ca informator al Securității. Să nu îl judecăm greșit! Nu a avut de ales și a trebuit să semneze. Ce i-ar fi adus un refuz? Trecerea în rezervă și, posibil, mulți ani de închisoare...

Așadar, la 17 ianuarie 1953 a fost recrutat ca informator al Securității cu numele conspirativ „Timișul”. Și, din nou, caracterul frumos al lui Ioan Milu învinge meschinăriile vieții, sacrificându-și propria persoană. Pentru că, nefurnizând date compromițătoare despre camarazii săi, a fost considerat ca nefolositor și trecut în rezervă.

Raportul a fost contrasemnat de locotenent-colonelul Eugen Agratini, comandantul Diviziei 68 Asalt și încearcă să nu-l expună, oferind o motivare neutră, obiectivă: „Ofițerul a participat la frontul antisovietic întreaga perioadă, mai puțin patru luni cât a stat în spital. Activitatea de luptă pe frontul antisovietic este explicată de ofițer nu ca o urmare a educației antisovietice primită în armată, ci ca o manifestare a firii sale de luptător. Justifică acest lucru prin faptul că și împotriva americanilor a luptat în același fel, doborând cinci avioane; pe frontul antihitlerist a luptat de asemenea cu curaj. (...) Ofițerul, în funcția actuală, depune interes, însă se resimte de pe urma accidentelor de zbor, fapt care face să nu-și poată exercita atribuțiile în bune condițiuni. În prezent, este radiat de la zbor, ceea ce îl împiedică să pregătească piloții în aer din punct de vedere al tragerilor. Având în vedere cele de mai sus și activitatea ofițerului pe frontul antisovietic, propunem să fie trecut în rezervă.”

Drept urmare, la 12 mai 1954 a fost trecut în rezervă, cu drept de pensie. Avea 47 de ani și locuia în Orașul Stalin, Str. Constantin Lacea, nr. 23A.

Securitatea i-a mai păstrat, o vreme, calitatea de informator.