În 1941 – anul intrării României în cel de-al Doilea Război Mondial – artileria antiaeriană a însoțit trupele noastre în Bucovina, Basarabia și în Ucraina. Rolul ei a fost acela de a proteja unitățile terestre de atacurile venite din aer, care au crescut în intensitate după declanșarea luptelor de la Odessa. La încheierea campaniei, bateriile antiaeriene au fost creditate cu 184 avioane „doborâte sigur”, multe altele considerate ca fiind „doborâte probabil”.

În Bătălia Odessei, armata română a pierdut peste 90.000 de militari (morți, răniți și dispăruți). Ostașii români au fost protagoniștii multor episoade dramatice, rămase până astăzi necunoscute. Unul dintre acestea s-a desfășurat în zilele de 19-20 august 1941, în zona apărată de Bateria 110 Antiaeriană, care avea în înzestrare tunuri Rheinmetall de calibrul 37 mm. Misiunea bateriei era aceea de a proteja pozițiile românești împotriva avioanelor inamice care atacau de la înălțimi medii și mici (în special avioane de vânătoare I-16 „Rata”, dar și aparate de asalt Il-2).

Deși luptele Bateriei 110 i-au impresionat pe comandanții eșaloanelor superioare ale apărării antiaeriene, eroismul ostașilor săi s-a pierdut printre miile de alte episoade asemănătoare ale Campaniei din 1941. Arhivele militare au înregistrat multe dintre ele și, ca un gest reparator, vă invit să citiți următorul document. Cine știe, poate printre cei menționați mai jos cineva dintre dumneavoastră va întâlni un membru al familiei...       

ORDIN DE ZI Nr.1

din 27 septembrie 1941

În ziua de 19 august, Secția a 2-a din Bateria 110 Rheinmetall a fost atacată de nouă avioane inamice Rata.

Atacul a fost repetat în ziua de 20 august, cu șapte avioane.

În aceste atacuri, secția a avut nouă oameni răniți.

Cu toate acestea, nu numai că ea nu a încetat focul, dar, atunci când camarazii lor au căzut răniți, înlocuirea celor căzuți s-a făcut imediat de ostașii secției, fără a mai aștepta vreun ordin de la comandantul lor, care trecuse el însuși servant.

Inamicul s-a lovit astfel de îndârjirea Secției a 2-a ca de o stâncă, peste care n-a putut să treacă și în fața căreia și-a lăsat trei dintre avioanele sale, doborâte de focul ei neobosit.

Exemplul bărbăției, al devotamentului față de Patrie și al bravurii l-au avut ostașii de la comandantul lor de secție, sublocotenentul Leon Gheorghe, dar și de la trei dintre camarazii lor, care s-au distins îndeosebi în atitudinea lor vitejească, și anume:

1. Fruntașul telemetrist Asultanei Gheorghe, ctg. 1940, deși rănit la un picior, totuși a stat tot timpul în picioare la postul său, dând distanța și putându-se astfel continua tragerea. După încetarea focului, deși rana sângera puternic, totuși acest ostaș a dat ajutor, pansându-i pe ceilalți camarazi răniți.
2. Fruntașul Barbălată Constantin, ctg. 1940, făcând funcția de înregistrator de viteză și distanță, deși grav rănit de un glonț exploziv care i-a pătruns în coapsă, ieșind prin partea cealaltă, totuși a continuat înregistrarea elementelor cu o singură mână, iar cu cealaltă se ținea de corector să nu cadă. A continuat astfel înregistrarea elementelor, până când, din cauza hemoragiei puternice, a căzut în nesimțire lângă tunul său.
3. Soldatul Grod Mihai, ctg. 1922, făcând funcția de servant încărcător, a fost lovit de un glonț exploziv în coapsa dreaptă, ieșind prin partea opusă. Deși grav rănit, a continuat alimentarea tunului, introducând în piesă încărcătoare pline de sânge ce curgea șiroi din propriul său trup.

A continuat să îndeplinească funcția sa până când, din cauza marii pierderi de sânge, a căzut și el lângă tunul său cu un încărcător în brațe.

Pentru vitejia cu care au ținut piept atacului inamic, pentru spiritul de jertfă și pentru devotamentul lor nețărmuit față de Patrie,

O R D O N:

Citarea prin ordin de zi pe întreaga Apărare Antiaeriană a Armatelor de Operațiuni a Secției a 2-a din Bateria 110 Rheinmetall.

Comandantul Apărării Antiaeriene, Eșalonul 1
Colonel
Gheorghe Marinescu

Arhivele Militare Române, Fond Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului.