În Flotila germană „Udet”
ST: Ce a urmat după Stalingrad?
IDC: Am mai rămas un pic în Ucraina, apoi am revenit la Pipera.
ST: Pentru Grupul 7 Vânătoare, campania anului 1943 a început în luna martie. Nemţii, în urma pierderilor de pe Frontul de Est, dar şi pentru că au retras unele escadrile în apărarea unei Germanii tot mai puternic lovite de Aliaţii occidentali, aveau mare nevoie de piloţi. Şi, când au început luptele de la Harkov, i-au cerut lui Antonescu pe veteranii Grupului 7, atâţi câţi mai rămăseseră după Bătălia Stalingradului. Adică, vreo 20 de piloţi...
IDC: Aşa a fost. În 1943 nu am stat prea mult în refacere, la Pipera, pentru că am fost repartizaţi într-o unitate germană, care se afla la Zaporoje, în Ucraina. Se numea Flotila 3 Udet. Purta denumirea unui celebru aviator german. Stăteam la Zaporoje şi zburam pe aerodromul Pavlograd, apoi reveneam la Zaporojie. În Flotila Udet am făcut trecerea pe Me-109, varianta G-2. Mai târziu am primit G-4 şi G-6. Erau avioane cu un motor mai puternic. Ne-a şi surprins forţa avionului. Mai mulţi au avut accidente la decolare, printre care şi locotenentul Şerbănescu.
ST: Au fost şi lupte aeriene...
IDC: Acolo a căzut, într-o luptă aeriană, comandantul Grupului 7 Vânătoare, căpitanul Radu Gheorghe. Luptam alături de nemţi în zona Harkov. Apoi, după trei luni, ne-am întors la români.
ST: Tocmai se crease Corpul I Aerian. Dintre camarazii dumneavoastră, atunci, a murit Nicolae Polizu, primul pilot din Grupul 7 care a primit Ordinul „Mihai Viteazul”. A fost decorat de regele Mihai la parada din 8 noiembrie 1941, imediat după căderea Odessei.
IDC: Da, Nicu Polizu-Micşuneşti a murit în perioada aceea, la Kramatorskaia. S-a întâmplat în felul următor: eram cu el în patrula de alarmă şi am primit ordin să decolăm pentru că de aerodrom se apropia aviaţia sovietică şi trebuia să o întâmpinăm. Toate cele patru avioane din patrulă am prins viteză şi am decolat. Chiar atunci, sovieticii ne-au prins din urmă şi au deschis focul. Era o formaţie de asalt. Pe Polizu l-au lovit şi i-au spart rezervorul de apă, iar motorul i s-a gripat. Eu i-am spus prin radio că este avariat, dar nu m-a auzit. Nu îşi pusese casca sau nu dăduse drumul la radio... A trebuit să aterizeze pe un câmp plin cu buruieni sălbatice. Cum nu apucase nici să bage trenul de aterizare, avionul, la contactul cu solul, s-a dat peste cap. În cabină a intrat fum şi pilotul a murit sufocat. Acesta a fost sfârşitul aviatorului Nicolae Polizu-Micşuneşti.
