ST: Cum au decurs luptele cu americanii?
IDC: În luptele cu ei, noi căutam să atacăm acele avioane rămase izolate. Bombardierele lor veneau grupate, la 6-8.000 de metri înălţime, dar unele, din diverse motive, mai rămâneau în urmă. De exemplu, atunci când ajungeau la obiectiv, unde artileria antiaeriană era puternică, se mai dispersau.
ST: Dar mai era şi aviaţia americană de vânătoare...
IDC: Aveau şi aviaţie de vânătoare. Erau şi avioane de protecţie, care însoţeau bombardierele, dar şi avioane care zburau mai sus, pentru supraveghere. Odată, când m-am apropiat de un bombardier, mitraliorul lor a deschis focul şi mi-a atins motorul. Pe parbriz mi-a sărit ulei şi nu mai vedeam nimic. Dar la Messerschmitt 109, la baza parbrizului, era o ţeavă cu găurele, conectată la rezervorul cu benzină. Cu ajutorul unui robinet, pompai benzină în ţeava respectivă şi îţi curăţai geamul. Am făcut această operaţie şi am văzut că eram undeva în zona Titu. Am venit la aterizare la Bucureşti. La Băneasa am urmărit linia de tren care ducea la Constanţa şi care trecea pe la marginea aerodromului Pipera şi am aterizat.
ST: Cu aviaţia de vânătoare aţi avut lupte?
IDC: Cu vânătorii americani am avut câteva întâlniri. Ei, când atacau, se ţineau de avionul pe care îl considerau inamic şi nu se lăsau până nu îl doborau, chiar dacă riscau să fie ei doborâţi şi să ajungă prizonieri. Eu am întâlnit, la un moment dat, o formaţie de avioane Mustang şi am încercat să le evit, prin diferite manevre. Ajunsesem să zbor la rasul porumbul, pe undeva prin Ialomiţa. Cel care mă urmărea încerca să mă facă să intru în rafala lui, dar am reuşit să mă feresc de fiecare dată.
La 23 august 1944 și după...
ST: La 23 august 1944 cum a fost?
IDC: A fost în felul următor... Cu câteva zile înainte de 23 august, într-o duminică, Grupul 7 Vânătoare, cu escadrila de la Pipera şi cu cele două escadrile de la Boteni, a fost deplasat pe Roman. Căpitanul Dan Scurtu era în continuare la comandă... Eu nu am ştiut. Fiind duminică, am fost acasă. A doua zi vin la aerodrom şi mă întâlnesc cu Grigore Crihană, fostul meu comandant de la Stalingrad. Ce faci, nu ai plecat? mă întreabă. Unde să plec, dom'le?, zic. Păi, Grupul 7 Vânătoare a plecat la Roman. Zic: Bine, dom'le! Şi mă urc în avion şi plec.
ST: Sovieticii tocmai spărseseră frontul, în acest context a fost dislocat Grupul 7 în Moldova...
IDC: Exact! Dar eu, din prudenţă, am aterizat întâi la Bacău şi am întrebat dacă Romanul mai era la noi. Mi-au zis că da şi am plecat la Roman, unde mi-am găsit escadrila. Piloţii erau la masă, la restaurant, în centrul oraşului. Erau toţi piloţii de la Flotila 1, şi ai lui Scurtu, dar şi ai lui Bâzu Cantacuzino.
