Decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”

ST: Imediat după această pierdere a venit la Grupul 7 Constantin Bâzu Cantacuzino. În 1941 luptase în Grupul 5, Escadrila 53. Este vorba de celebra escadrilă de la Mamaia, înzestrată cu avioane englezeşti Hurricane, din care făcea parte şi Horia Agarici... Ce vă mai amintiţi despre acea vară a anului 1943?

IDC: De la Kramatorskaia am fost mutaţi pe aerodromul Mariuopol. Comandant era acum căpitanul Jenică Ignat. Îl chema Ion, dar noi îi ziceam Jenică. El a propus – şi s-a acceptat – ca Bâzu Cantacuzino, Şerbănescu, Greceanu, Di Cesare şi Milu să fie decoraţi cu Ordinul „Mihai Viteazul”. Şi, pe la sfârşitul lui august, a venit generalul Jienescu, însoţit de comandorul Davidescu, şi ne-a decorat.

ST: Pentru ce aţi fost decorat?

IDC: Pentru victorii aeriene. Dar eu nu am mai rămas mult pe front. În septembrie 1943 am aterizat forţat după o luptă aeriană şi am lovit un dâmb care mi-a produs un şoc. A trebuit să părăsesc frontul şi să mă operez la coloana vertebrală. Operaţia am făcut-o la Bucureşti, unde am stat internat 29 de zile. Apoi am venit acasă şi am intrat în concediu medical până în primăvară.

Luptele cu americanii

ST: Iar în primăvară, americanii au bombardat Bucureştiul, Ploieştiul şi multe alte oraşe...

IDC: Primul bombardament a fost pe 4 aprilie, la ora prânzului. Eu eram în oraş, cu maşina. Am venit acasă repede şi am mai stat sub streaşină, că tot cădeau bucăţi din proiectile de la artileria antiaeriană. Apoi am plecat la Flotilă, la Pipera. Escadrila 58 avea un comandant interimar, pe sublocotenentul Dragoş Stinghe. Şi, când m-a văzut, Romanescu m-a făcut comandantul escadrilei. Şi aşa am început luptele cu americanii, care au durat până în august.

ST: Erau trei grupuri de I.A.R.-80, toate din Flotila 2 Vânătoare, comandată de comandorul Tănăsescu. Era Grupul 1 la Roşiorii de Vede, Grupul 2 dislocat temporar la Pipera şi Grupul 6 la Popeşti-Leordeni. Flotila 1 avea Grupul 9 pe frontul din Moldova. Cum erau dislocate cele trei escadrile din Grupul 7?

IDC: În aprilie 1944 erau două escadrile la Boteni, una sub conducerea lui Toma Lucian, cealaltă sub conducerea lui Costache Agarici, iar eu cu Escadrila 58 eram pe Pipera.

ST: Costantin Agarici era văr cu Horia Agarici...

IDC: Horia era ruda mai săracă... Costache avea şi un frate, care a fost avocatul lui Auschnitt.