La Stalingrad, în 1942
ST: Odessa a căzut în octombrie 1941. În anul următor, frontul a ajuns pe Volga şi în Caucaz. Grupul 7 a plecat pe front, încadrat temporar la Flotila 2 Vânătoare, la sfârşitul lunii august 1942. Flotila 2 era comandată de comandorul Constantin Tănăsescu şi avea în compunere Grupurile 6 şi 8 Vânătoare, înzestrate cu I.A.R.-80, fabricate la Braşov.
IDC: Pe frontul Stalingradului... Da, prima dată, noi cei cu Messerschmitt-109, ne-am stabilit la Tuzov, unde erau două aerodromuri. Acolo erau deja piloţii români de la IAR-80. Dar sovieticii ştiau de noi, pentru că ne-au bombardat din prima zi în care ne-am instalat acolo. Cu această ocazie am doborât un Pe-2 sovietic, care era un bombardier de mare viteză. Trecuse pe deasupra aerodromului nostru şi eu m-am luat după el, pentru că eram la permanenţă aeriană.
ST: Ce înseamnă „permanenţă aeriană”?
IDC: Adică aveam un avion permanent în aer, pentru întâmpinarea bombardamentului sovietic. Iar la sol aveam alte avioane în alarmă. Eu am văzut o formaţie sovietică venind dinspre un alt aerodrom pe care probabil îl bombardase. Am ales unul, m-am apropiat de el şi am tras. Am tras de aproape, dacă aş fi tras de la distanţă, să zicem de la 200 de metri, nu aş fi făcut nimic. Trebuia să trag de la 50-100 de metri. Pentru că era foarte greu să îndrepţi botul avionului exact pe ţintă. Ca o mică paranteză... am avut situaţii când am doborât avion în care aproape că intram în el.
ST: Revenind la bimotorul Pe-2 de la Tuzov...
IDC: Prima dată am lovit mitraliorul din spate. Ştiu pentru că am văzut cum mitraliera, care ieşea din carlingă, s-a mişcat, a căzut. Apoi motorul din dreapta a luat foc şi pilotul a aterizat forţat. Eu m-am întors la aerodrom, am luat un camarad cu un Messerschmitt 108 Taifun şi ne-am dus la epavă, care căzuse în liniile noastre. Am văzut că mitraliorul era mort. Pe ceilalţi doi din echipaj i-am luat prizonieri.
ST: Apoi aţi primit ordin să vă instalaţi mai aproape de Stalingrad...
IDC: La Stalingrad, la un moment dat, unitatea mea se găsea pe aerodromul Karpovka. Fiecare escadrilă avea câte un bordei, comandamentul alt bordei, popota alt bordei... Noi aduseserăm scânduri cu camioanele din oraş şi le căptuşiserăm. Bordeiul unei escadrile avea paturi pentru toţi piloţii şi mecanicii. Avea şi sobe de cărămidă. Făceam focul cu cărbuni şi aveam căldură. De asemenea, soldaţii aveau bordeiele lor, în care dormeau. Aprovizionarea cu mâncare şi ţigări o făceam din subzistenţa germană.
ST: De unde vă aprovizionaţi cu cărbuni?
IDC: În zonă, acolo, erau mormane de cărbuni depozitate. De acolo luam.
ST: Iar muniţia?
IDC: Muniţia o luam tot de la germani. Şi motoare ne dădeau, dacă aveam nevoie...
