Nadia Russo (1901-1988) a fost una dintre aviatoarele României interbelice, cu brevetul obținut în 1936. A participat la cel de-al Doilea Război Mondial ca pilot în faimoasa Escadrilă Albă și a transportat sute de militari răniți din linia întâi către spitalele din interior. După război, a fost acuzată de înaltă trădare și, la 27 septembrie 1951, a fost condamnată de Tribunalul Militar București la opt ani temniță grea, patru ani degradare civică și confiscarea averii. După șase ani, a ieșit din închisoare și primit domiciliu forțat în comuna Lătești din Bărăgan.
După mai multe insistențe, i s-a aprobat, în jurul anului 1960, să vină pentru trei zile în București, pentru rezolvarea unor probleme personale. Cât a stat în Capitală, a fost filată de o echipă a Securității. În raportul lor, se întâlnește și un episod nostim. La un moment dat, Nadia s-a urcat într-un taxi și a plecat. „Noi, neavând mașină, am încetat urmărirea”, au scris băieții de la filaj.
