Entuziasmul mulțimii dădea strălucire cortegiului, în fruntea căruia MM. LL. Regale treceau călări pe sub Arcul de Triumf și pe Calea Victoriei, spre Dealul Mitropoliei.

La Mitropolie începe serviciul religios. Mitropolitul Pimen al Moldovei, în genunchi, citește rugăciunea. Ca și pe câmpia Direptatea de la Suceava, în vremea marilor voievozi, adunarea îngenunche și mulțumește Cerului pentru întoarcerea glorioasă a Regelui lor – stăpânitor de țară.

După rugăciune, comandanții oștirii în frunte cu generalul Prezan, șef al Marelui Cartier General, fac front lângă ministrul de război, în fața M.S. Regelui.

Generalul Gheorghian, secretar general al ministerului, și cu mine deschidem Cartea de mareșal, ținând-o de cele patru colțuri, după care generalul Gheorghian citește:

CARTE DE MAREȘAL

Neamul românesc și oștirea au luptat sub Înalta conducere a Măriei Tale spre a întrupa visul nostru strămoșesc.

Pentru vitejia cu care ai stat dârz în fruntea eroilor de la Carpați, Dobrogea, Cerna, Jiu, Olt, Neajlov, Oituz, Mărăști și Mărășești;

Pentru neclintita credință ce ai avut în biruința planurilor noastre în zilele de grea cumpănă;

Pentru înțeleapta cârmuire a treburilor dinăuntru și din afară din vremea acestui cumplit război;

Pentru dragostea și dreptatea de bun părinte ce ai dovedit prin fapte față de țărănimea obijduită,

Armata Ta prin mine, smerit sfetnic al Măriei Tale, Te roagă pe Tine, cel dintâi Domn și Stăpânitor de veci al tuturor pământurilor românești, să primești ridicarea la cea mai înaltă treaptă ostășească, care în graiul Marilor Popoare, nouă prietene și sprijinitoare, se cheamă: