Login to your account

Username *
Password *
Remember Me

Create an account

Fields marked with an asterisk (*) are required.
Name *
Username *
Password *
Verify password *
Email *
Verify email *
Captcha *
Reload Captcha

Primul mareșal al Armatei Române

Primul mareșal al Armatei Române Calendarul plugarilor, 1921; Wikipedia.org

România a avut șapte mareșali. Patru au fost regi – Ferdinand, Carol al II-lea, Mihai și Alexandru al Iugoslaviei – iar trei au fost militari de carieră – Alexandru Averescu, Constantin Prezan și Ion Antonescu.

Și Carol I, primul rege al României, a fost mareșal, dar nu al Armatei Române, ci al celor germană și rusă.

În 1937, cu ocazia publicării primului număr al „Buletinului Muzeului Militar Național”, a apărut - sub semnătura generalului Constantin Miltiade - un material memorialistic despre cum a fost inițiat rangul de mareșal în Romînia. Se întâmpla în noiembrie 1918, imediat după încheierea Primului Război Mondial, cu ocazia revenirii în București a familiei regale. Textul este frumos și emoționant. Lectură plăcută!


„Iașul, izvor de viață românească, a fost și inspiratorul primului rang de mareșal al armatei române.

Guvernul generalului Coandă, care, în toamna anului 1918, pregătea reîntoarcerea triumfală în București a Familei noastre Regale ca și a Înalților demnitari ai Statului, a hotărât ca la capătul acestui drum glorios, Regele Ferdinand, victorios comandant al armatei, să fie înălțat la rangul de mareșal.

Cu câteva zile înainte de părăsirea bătrânei capitale a Moldovei, ospitalier loc de suferință și izbândă, sunt chemat de ministrul de război, generalul de corp de armată Grigorescu Eremia, pe lângă care îndeplineam funcția de șef de cabinet – și-mi dă ordin ca până a doua zi dimineața, cu concursul d-lui Radu Cosmin și Tăslăoanu, să întocmesc un decret de mareșal pentru M.S. Regele Ferdinand.

Decretul trebuia să fie gata înainte de plecare, pentru că înălțarea urma să aibă loc la sosirea în București, cu ocazia serviciului religios de la Mitropolie.

Misiunea era din cele mai delicate, căci nu aveam nicăieri nicio indicațiune, iar timpul acordat nu permitea îndelungate cercetări și consultări. De aceea, în seara aceleiași zile, ne-am adunat în casa profesorului ieșean Ursu, unde locuia și maiorul Grigorescu Traian, fiul generalului Grigorescu, ajutorul meu în serviciu.

Bănuind că discuțiunile ample nu ar rezolva problema, am hotărât ca fiecare dintre noi să întocmească un decret după propria lui inspirație și, în urmă, dintre toate vom alege pe cel mai bun.

Radu Cosmin s-a și așezat la o masă și a început să scrie. Eu și cu Tăslăoanu am deschis biblioteca profesorului Ursu privind bogata colecție a lucrărilor de istorie.


Pagina precedentă | | Pagina următoare »

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)
Ultima modificare Vineri, 03 Iulie 2020 17:16

Lasă un comentariu

Asigură-te că ai introdus toate informațiile necesare, indicate printr-un asterisk (*). Codul HTML nu este permis.

Categorii

Latest Tweets

O tragedie româno-rusă: apărarea Dobrogei în 1916. Însemnările unui ziarist rus... https://t.co/R3rI4P8QzF
Asasinarea și înmormântarea împărătesei Sissi – o mărturie românească: https://t.co/H7BX7KLSmH
De la „Ciuma din Atena” (430-427 î. Hr.) și până la pericolele recente de HIV, Ebola sau familia Coronavirus, plane… https://t.co/4ra0P4wT92
Follow Culorile Trecutului on Twitter

Articole recente

Inundațiile din 1970. Amintirile comandorului (ret.) Vasile Iurașcu, elicopterist militar

„Vladimirescu era patriot român!” Karl Marx despre ruși, eteriști și revolta pandurilor din 1821

Sfârșitul anului 1978. Occidentul crede că Pactul de la Varșovia pregătește invadarea României

O tragedie româno-rusă: apărarea Dobrogei în 1916. Însemnările unui ziarist rus

Asasinarea și înmormântarea împărătesei Sissi – o mărturie românească

Carol I văzut de adjutanții regali Paul Angelescu și Gheorghe P. Georgescu

Civilizații diferite, boli comune. Pandemii care au schimbat peisajul demografic

Un testament al conștiinței lui Titulescu. Scrisoare către Ion Antonescu (noiembrie 1940)

Interviu cu ing. Ioan Avram, fost ministru al construcțiilor de mașini (1969-1984)

Acest site folosește “cookies”. Continuarea navigării implică acceptarea lor.