Luând la întâmplare o istorie a țărilor românești, găsim în ea cărți domnești de boierie și răzășie, pe care domnii țării le dădeau în ocazii similare luptătorilor viteji. Sub această sugestie hotărâm ca actul nostru să poarte numele de „Carte de Mareșal” și nu „Decret de Mareșal”, cum era indicațiunea inițială. Apoi Tăslăoanu este de părere ca și cuprinsul să fie asemănător vechilor cărți de boierie, adică să cuprindă mai întâi faptele mari și apoi bătăliile mai de seamă din război.
Căzând de acord asupra acestei sugestii hotărăsc ca să redactăm actul după structura cărților de boierie, trecând însă în cap bătăliile mari și apoi faptele mari, pentru care ne-am adresat profesorului.
Târziu, în taina nopții, reușim să turnăm în fraze bronzul unor virtuți și măiestria unor fapte.
Prima carte de mareșal căpătase redactarea.
Restul nopții a fost un veac de nerăbdare. Conștienți de valoarea actului și mândri de propria noastră inspirație, așteptam lumina zilei ca o izbăvire.
A doua zi predau actul ministrului de război, care-l prezintă apoi primului ministru – generalul Coandă.
Emoția noastră sufletească capătă curând dezlegare. Primul ministru aprobă redactarea, schimbând doar arhaismele, pe care noi, sub influența cărților de boierie, le introdusesem și în textul cărții de mareșal. Cu drept cuvânt generalul Coandă adaugă că „stilul și vorbirea trebuie să fie a[le] epocii 1918 și nu din vremea domnilor” – era aceasta un acord între fapte și epocă.
După aceste câteva îndreptări, primesc ordinul să transcriu actul pe pergament cu caractere și chenar bine ales[e].
Am plecat spre Institutul Geografic care era instalat în Palatul Domnesc – era parcă prin această așezare o tainică legătură între act și împrejurările de înfăptuire.
Sub bucuria acelei realizări aveam impresia că pe cerul înnorat al României încep să se deschidă orizonturi luminoase. Acolo, un cartograf cu studii la München, alege caracterul și chenarul după niște modele pe care A.S. Regală Principesa Elisabeta le copiase de pe o veche evanghelie. Așezată într-un tub de aluminium de forma bastonului de mareșal, am transportat cu grijă această carte de mareșal la București.
Într-o zi de toamnă târzie, părăsim Iașul cu sufletul frământat de amintirea atâtor zile și nopți de emoție, de griji și de înflăcărare, ducând cu noi speranțe mai bune pentru Neamul nostru care știuse să sufere și să învingă.
Cortegiul se formează în gara Mogoșoaia, unde au descins din tren MM. LL. Regale, Curtea, Guvernul, căpeteniile oștirii și generalul Berthelot, întors în țară dinspre Sud, pe drumul Salonicului.
