Să ne întoarcem în urmă cu peste 2.200 de ani, în Roma antică... Tradițional, anul începea la 1 martie, dată la care își intrau în atribuții cei doi consuli aleși anual; pe timp de război, ei erau comandanți militari supremi. Semnificația acestei date era aceea că, o data cu debutul primăverii, se puteau organiza campaniile militare. De altfel, Marte – cel care a dat numele lunii – era zeul războiului.
Și alte luni aveau nume de zei: mai era luna Maiei (zeița fertilității, asociată, printre altele, cu înflorirea naturii), iunie își trăgea denumirea de la Iuno (zeița familiei), iar ianuarie venea de la Ianus, zeul dualității, cel care avea două fețe.
Aperie (aprilie în lb. română) venea de la cuvântul latin care exprima ieșirea animalelor la păscut, iar februum (februarie) semnifica purificarea de la sfârșit de an.
Celelalte luni erau denumite după ordinea lor în calendar: quintilis (a cincea), sextilis (a șasea), september (a șaptea), october (a opta), november (a noua) și december (a zecea).
Astăzi, locul lor în calendar nu mai este același. Iată de ce: în 154 î.Hr. tribul celtiberilor din provincia Hispania s-a revoltat. Roma era obligată să trimită urgent o puternică armată pentru a redobândi controlul asupra teritoriului pierdut din nord-estul peninsulei. Era în luna decembrie, iar campania nu putea să înceapă înainte de prima zi a viitorului an, altfel ar fi fost încălcată o veche lege a cetății. În această situație, Senatul a decis ca anul nou să înceapă la 1 ianuarie, iar trupele să poată pleca cu două luni mai devreme decât ar fi fost normal.
Lunile anului și-au păstrat denumirea, chiar dacă aceasta nu mai reflectau poziția lor în calendar (de exemplu, septembrie a devenit luna a noua ș.a.m.d).
O altă modificare în denumirea lunilor a survenit un secol mai târziu, în perioada triumviratelor și a instituirii principatului. Astfel, Iulius Caesar a schimbat numele lunii în care s-a născut din „luna a cincea” în „luna lui Iulius” (quintilis a devenit Iulii – iulie în lb. română), iar urmașul său, Octavianus Augustus, a denumit luna următoare „luna lui Augustus”. Obiceiul acesta nu a mai fost continuat de împăratul Tiberius, iar lunile au rămas așa cum le știm astăzi.
Cu o excepție: pe vremea lui Nero, pentru o perioadă de câțiva ani, luna aprilie s-a numit neronius.
