Ce legătură există între pașnicii călugări franciscani, armele albe și actuala familie conducătoare a statului Monaco? De ce în oraș găsim monumente care reprezintă un călugăr cu mâna dreaptă încleștată pe mânerul unei spade?
Răspunsul la aceste întrebări îl aflăm în vremurile de demult. În urmă cu mai bine de opt secole, mai exact în anul 1191, stânca de la Monaco a fost primită în dar de orașul Genova de la împăratul romano-german Henric al IV-lea. În următoarele decenii, genovezii au ridicat pe stâncă o fortăreață inexpugnabilă.
În Genova, la fel ca în majoritatea orașelor italiene, societatea era împărțită între susținătorii împăratului și susținătorii papei. Primii – denumiți ghibelini – erau mari proprietari de terenuri și, în mod firesc, erau adepții sistemului feudal al suzeranilor și vasalilor. Cele mai puternice familii ghibeline erau Doria și Spinola. Ceilalți – guelfii – erau negustorii bogați care se simțeau sugrumați de privilegiile politice ale marilor deținători de pământ și vedeau în papă un sprijin. Una dintre familiile conducătoare guelfe era Grimaldi.
În anul 1296 familia Grimaldi a fost nevoită să părăsească orașul. Liderul acesteia, Francesco Răutăciosul (Il Malizia) a decis să captureze fortăreața Monaco, aflată pe atunci în posesia familiei rivale Spinola.
Un atac frontal era în afara oricărei discuții. Așa că, în ianuarie 1297, Francesco a apelat la un vicleșug. El și războinicii săi s-au îmbrăcat în rasa maro a călugărilor franciscani, recunoscuți pentru cumințenia lor, și au pătruns în cetate. Bineînțeles, aveau armele cu ei...
Apărătorii au fost luați prin surprindere și au pierdut fortăreața. Familia Grimaldi a devenit stăpână la Monaco și a rămas astfel până în zilele noastre. Totuși, pentru a normaliza situația, în 1341 i-a plătit familiei Spinola un preț echitabil pentru fortăreață și ținutul înconjurător.
Pentru mai multe detalii, vezi Christopher Kleinhenz, Medieval Italy: an Encyclopedia, New York, 2004.
