Întrebat de autor dacă din punct de vedere militar i s-a părut logic, Ion Coman a răspuns: „Nu mi s-a părut logic, pentru că, oricât ar coopera ele de bine, e mai ușor de condus și de rezolvat operativ problemele dacă sunt împreună. Dar, așa s-a hotărât să se facă!”.
Ce a urmat aflăm de la Niculescu: „Pe 13 decembrie 1976 eram în concediu, la cabana aviatorilor de la Brașov – la comandă era generalul Zărnescu, șeful statului major al aviației – și am primit telefon că la Biroul Politic al Comitetului Central s-a hotărât să se înființeze Comandamentul Aviației Militare, cu începere de la 1 mai 1977. Am sărbătorit momentul cu cei patru-cinci piloți care erau acolo... și mi-am văzut de treabă. După ce am venit din concediu, am început munca, fiind multe lucruri de pus la punct. Cu generalul Mocanu, am trecut la măsuri concrete. (...) Cu câteva zile înainte [de 1 mai] a fost o adunare în sala [de festivități] de la C.A.A.T., unde s-a citit ordinul ministrului de înființare a C.Av.M., numirea mea în funcție și... Bună ziua! La revedere! Ne-am dus fiecare la birouri”.
Cele două structuri noi au rămas în aceeași cazarmă, C.Av.M.-ul instalându-se pe latura de sud, într-o clădire cu două etaje. Separarea aceasta a rezistat până la 30 noiembrie 1993, când forțele aeriene au fost reunificate sub denumirea de Statul Major al Aviației și Apărării Antiaeriene. Din anul 2000, denumirea structurii este Statul Major al Forțelor Aeriene. De la reunificare și până în prezent, forțele aeriene au fost conduse exclusiv de absolvenți ai Școlii de Ofițeri de Aviație.
În 2008, când l-am intervievat pe generalul Aurel Niculescu, am manifestat îndoieli privind necesitatea separării C.Av.M de C.A.A.T. în 1977, aducând ca argument faptul că, după prăbușirea comunismului, cele două structuri au fost reunificate. „Da – mi-a răspuns Niculescu – dar este o diferență fundamentală: astăzi sunt conduse de aviatori! Acum se recunoaște adevărata valoare a aviației. Abia după ce ne-am desprins, a ieșit la iveală ponderea aviației în raport cu celelalte arme: artileria antiaeriană, rachetele sol-aer și radiolocația. Dar, toate armele acestea trebuie să coopereze. Lupta aeriană se duce pe căi apropiate și pe căi îndepărtate. Pe căi îndepărtate intră în foc aviația. La obiective, sunt artileria antiaeriană și rachetele”.
Astăzi, niciunul dintre cei trei generali intervievați nu se mai află printre noi. Niculescu și Coman au decedat în 2015, Mocanu în 2017. Mărturiile lor au rămas însă importante pentru istoria noastră militară. Ei au fost martorii unor jocuri de culise pe care documentele oficiale nu le-au înregistrat.
Desigur, materialul de față deschide subiectul, dar nu-l epuizează. Este nevoie de mai mult timp și studiu pentru a înțelege ce s-a întâmplat: a fost numai o chestiune de orgoliu al aviatorilor, care nu au dorit să fie conduși de oameni fără sângele albastru al înălțimilor, sau au fost motive obiective, justificate doctrinar?
