La [examenul de] brevetare, a venit [generalul] Niculescu. Eu m-am instalat lângă Nicu şi el s-a urcat în spate şi i-a dat ordin: aterizează pe pista betonată, aterizează pe pământ... fă aia, fă aialaltă... Şi Nicu a făcut tot. Adică, zbura! Şi Niculescu îmi zice: Ia dă-te jos! Credea că mă bag eu în comenzi. M-am dat jos şi a trecut el în faţă. Nicu a zburat la fel de bine şi Niculescu mi-a zis: Mă, nu mă aşteptam să scoţi aşa ceva din el!”

În tot acest timp, generalul Niculescu – folosind strategia picăturii chinezești – și-a urmat planul de desprindere a C.Av.M. de C.A.A.T. „Lui [Nicu] i-am explicat cum stăteau lucrurile, că peste tot [în lume] aviația este o categorie de forțe, și l-am rugat să ne ajute. Nu a spus nimic, doar a înregistrat. Era ca și Nicolae, nu știai dacă îi convine ceva sau nu. Nu puteai să îi citești acordul sau dezacordul pe față... Uneori, îmi dădeam seama că se plictisește, dar nu îi apărea vreo grimasă pe chip. Și, prin august-septembrie 1976, cu vreo săptămână înainte să își încheie armata, a plecat două zile în învoire. Și, fără să știu, a discutat acest lucru cu tatăl său. Și m-am trezit convocat de comandantul C.A.A.T.-ului, care mi-a cerut să fac propuneri pentru înființarea Comandamentului Aviației Militare. (...) Atunci mi-am dat seama că Nicu vorbise cu tatăl său și că Nicolae Ceaușescu acceptase”.  

Generalul Mircea Mocanu, intervievat de autorul articolului de față în vara anului 2009, a afirmat că nu a dorit să-l aibă în fruntea aviației militare pe Niculescu: „Eu, când am luat comanda Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului, în 1975, generalul Aurel Niculescu era comandantul aviaţiei militare, de fapt, locţiitor al şefului C.A.A.T.-ului pentru aviaţie. Nu exista niciun motiv să nu fie numit el în fruntea C.A.A.T.-ului; el sau altcineva. Nu ştiu de ce, pe ce considerente, am fost ales eu. După un timp, eu i-am propus ministrului Ion Ioniţă schimbarea din funcţie a generalului Aurel Niculescu. Ioniţă nu a fost de acord şi Niculescu a rămas. Apoi, în vara lui 1976, ministru a venit Ion Coman. Iar am cerut schimbarea lui Niculescu. Dacă mi-ar fi aprobat, l-aş fi pus în locul lui pe generalul [Dumitru] Puiu. Iniţial, Coman a zis: Bine, plec la Moscova şi îl iau şi pe Puiu cu mine, să-l cunosc mai bine. La Moscova, printre altele, ministrul a asistat la o demonstraţie aeriană a unui pilot care zbura pe un MiG 21. După ce sovieticul a venit la aterizare, Coman l-a felicitat şi l-a decorat. Ce-mi face, apoi, Puiu? Face un pas în lateral, vine lângă pilot şi începe să-i explice unde a greşit… Coman, la întoarcerea în Bucureşti mi-a spus: Nu, nu îl pun pe Puiu, pentru că nu este un bun diplomat. Şi avea dreptate! Nu poţi, după ce ministrul decorează pe cineva, să vii tu, un general subordonat, şi să critici…”.

Chestiunea ruperii C.Av.M. de C.A.A.T. a fost rememorată de Mocanu astfel: „după ce Nicu Ceauşescu şi-a încheiat stagiul militar, generalul Niculescu mi-a făcut raport. Mi-a cerut ca Nicu să primească gradul de locotenent-major, în loc de cel de sublocotenent, cum prevedea legea, şi să i se dea drepturile de echipament ca unui ofiţer activ. Eu am înaintat raportul ministrului cu aviz negativ: nu sunt de acord! Rog a hotărî! Şi ministrul i-a aprobat. În şedinţa de Birou a Consiliului de Conducere a Ministerului a pus problema în discuţie – eu făceam parte din acest organism -, zicând: uite ce propune Niculescu, Mocanu nu este de acord, dar eu, totuşi, zic să-i dăm. Și i-au dat! (...) Separarea aviaţiei de C.A.A.T. s-a făcut prin intermediul lui Nicu Ceauşescu, în mod clar, limpede, toată lumea ştie acest lucru. Nicu Ceauşescu a efectuat serviciul militar cu termen redus la Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie de la Boboc.