În anul următor, Nicu Ceaușescu a devenit ofițer de aviație în rezervă, având și brevet de pilot pe avionul I.A.R.-823. Instructor de zbor i-a fost colonelul Ion Văleanu. Intervievat în anul 2010, acesta și-a amintit: „În 1976 mă pregăteam să ies la pensie de pe funcţia de locţiitor al comandantului Şcolii de Ofiţeri Activi de Aviaţie de la Boboc-Buzău. Şi mă trezesc că vine o suită de maşini la școală. Dintr-un Audi a coborât Nicu Ceauşescu, din alte maşini, ministrul Apărării Naţionale, apoi Niculescu, primul secretar [al județului Buzău] Postelnicu... Şi mi l-au dat în primire pe Nicu...

A fost decizia lui să facă armata la aviaţie. Era tot timpul într-o dispută cu frate-său, nu ştiu ce dracu’ aveau. Valentin făcuse la transmisiuni, parcă, şi Nicu a vrut să fie mai cu moţ... Când a venit la Boboc, a avut un însoţitor, un securist tânăr. Dar, după două săptămâni l-au retras...

Nicu era un băiat care m-a impresionat de la început cu modestia lui. Mi se adresa cu Tovarăşe colonel, nu mă jucam cu el. Mă respecta. S-a îmbrăcat militar, saluta superiorii, a făcut, cât de cât, instrucţie. Dar era cam delăsător, nu prea îi plăcea să pună mâna pe carte. Dar, eu i-am dat în mână instrucţiunile, i-am dat primele noţiuni de aerodinamică şi, după o săptămână, l-am scos la zbor. I-am făcut un program special, nu am ţinut cont de programa şcolară.

Am zburat cu el vreo sută de ore şi trebuie să spun că avea aptitudini. Îşi căpătase reflexele de la conducerea maşinii... Zburam cu I.A.R. 823, care era un avion bun. Era maniabil, avea motorul performant, tren escamotabil, zbura uşor. După câteva zboruri de instrucţie i-am dat manşa în mână. I-am zis: Eu mai pun mâna pe manşă doar dacă-l bagi în pământ. Dar nu s-a pus problema, îl determinasem să nu trateze cu superficialitate zborul. Niciodată nu a ieşit din cuvântul meu. Nu am avut nicio dispută pe chestiuni de zbor. (...) Într-o noapte l-am urcat și într-un [avion cu motor reactiv] L-29 şi am zburat cu el.

Jucam şi table cu el, seara, la un şpriţ. Îl băteam şi nu îi convenea... Făcea urât, dar nu exagera. L-am tras de limbă şi mi-a spus tot din casă. O iubea mult pe sora-sa... Zoe era o rebelă şi era urmărită tot timpul. Şi el era urmărit, dar îl durea în cot. Ştiam şi ce salariu avea tat-su: 17.000 de lei pe lună. Spunea că lui Ceauşescu îi plăcea foarte mult vânătoarea. Mai îmi spunea că atunci când mergeau la vânătoare, gonacii mai luau fazani de la el şi puneau la tat-su, şi el îi înjura ca la uşa cortului.

Jucam şi tenis cu el. El folosea un echipament primit de la Ilie Năstase...Odată jucam cu el tenis şi a venit mamă-sa fără să anunţe în prealabil. I-a adus un borcan de dulceaţă, că era răsfăţatul ei. El m-a prezentat drept instructorul lui de zbor, eu i-am pupat mâna. M-a întrebat cum merge, eu i-am spus că zboară bine... Ea mi-a zis: Să aveţi grijă de el, să nu facă vreo indisciplină! Noi eram transpiraţi amândoi şi ea l-a luat în casă să-şi facă baie... Când venea, îi verifica frigiderul, că ştia că era pilangiu. Era frigiderul plin cu apă minerală. Şi printre sticlele de-acolo era şi una de votcă. Maică-sa nu a observat...

Era un tip care avea tendinţa să devină şef. Pe linie politică, avea în subordine câteva organizaţii judeţene de U.T.C. şi se ducea pe la conferinţele lor sau mai veneau unii să-i dea raportul. Şi era foarte sever cu ei. E drept că ăia de la Comitetul Central îi făceau un documentar cu ce se întâmpla în judeţul respectiv... Şi el era la curent, nu vorbea decât în cunoştinţă de cauză.

[Ca viață personală,] venea pe la el Donca, fata lui Mizil. Era o fată foarte simpatică. După câte am văzut, se iubeau... Odată, când am stat la masă cu ei, ea i-a cerut voie lui Nicu să participe la Cenaclul Flacăra.