Login to your account

Username *
Password *
Remember Me

Create an account

Fields marked with an asterisk (*) are required.
Name *
Username *
Password *
Verify password *
Email *
Verify email *
Captcha *
Reload Captcha

Un document zguduitor: cum s-au desfășurat luptele din Basarabia în vara anului 1941

Un document zguduitor: cum s-au desfășurat luptele din Basarabia în vara anului 1941 Trupe române în 1941 (Biblioteca Academiei Române)

La 22 iunie 1941 armata română s-a alăturat celei germane la declanșarea atacului asupra Uniunii Sovietice. Decizia a fost luată de generalul Ion Antonescu, fiind motivată de dorința de a recupera teritoriul smuls de Stalin cu un an în urmă: Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herței. După cum se știe, pe frontul de la Prut au luptat două armate române și una germană. 

Vânătorii de munte români au pătruns în nordul Bucovinei și au eliberat-o în următoarele două săptămâni. În Basarabia, luptele au durat aproximativ cinci săptămâni și s-au încheiat prin victoria trupelor române și germane. Acesta a fost începutul unui drum presărat de jertfe care a cunoscut mari încleștări la Odessa, în Caucaz, la Cotul Donului și în Stepa Calmucă. Apoi, retragerea, etapă cu etapă...

Cum a fost însă începutul războiului pentru români? Cum au luptat ai noștri? Cum au luptat adversarii?

Vă oferim spre lectură un document realizat de Marele Stat Major în 1941. Data exactă a emiterii lui nu apare, dar, din analiza textului, rezultă că a fost întocmit după primele săptămâni de lupte. Documentul, care prezintă unele concluzii ale înfruntărilor dintre unitățile române și cele sovietice, are două părți. 

Prima, intitulată „Procedeele de luptă ale inamicului”, trece în revistă modul în care sovieticii au acționat, oferind informații utile comandanților români aflați în linia întâi. Partea a doua, „Constatări cu privire la conduita și atitudinea trupelor noastre”, se concentrează, în special, asupra greșelilor făcute de comandanții români. 

Documentul este o radiografie zguduitoare a protagoniștilor luptelor din Basarabia și oferă informații noi despre un episod care continuă să ne fascineze: Campania din 1941.


MARELE CARTIER GENERAL

EȘALONUL II

Secția a 3-a Operații-Instrucție

CONSTATĂRI ȘI ÎNVĂȚĂMINTE

rezultate din operațiunile întreprinse până în prezent în războiul cu U.R.S.S.

(după ordinele primite de la M[arele] C[artier] G[eneral] Eș[alonul]1)

Operațiunile întreprinse până în prezent de trupele române în luptă cu forțele sovietice au scos în evidență, pe de o parte, o serie de procedee de luptă întrebuințate de inamic, iar pe de alta, au prilejuit diferite constatări, privitoare la conduita și activitatea trupelor noastre din punct de vedere operativ, al instrucției, disciplinei, gospodăriei, etc.

Din aceste observațiuni și constatări se pot trage învățăminte referitoare la modul de comportare al trupelor noastre în viitor după cum se arată mai jos: 

I.PROCEDEELE DE LUPTĂ ALE INAMICULUI

1. Infanteria sovietică rezistă cu dârzenie atacurilor trupelor pedestre. Întrebuințează focul de la distanțe mijlocii și mici, însă nu ochește bine.

Ca și rușii armatelor țariste, trupele sovietice se îngroapă repede în pământ și acordă organizării terenului toată importanța necesară.

2. Trupele sovietice folosesc aproape întotdeauna care de luptă, atât pentru a menține contactul, cât și pentru a reacționa ofensiv. Reacțiuni cu o masă mai importantă de care [de luptă] nu au avut încă loc. 

Se subliniază că reacțiunile ofensive rusești, sub formă de contaatacuri, au fost foarte frecvente și au fost întreprinse: 

  • de unități de toate armele (infanterie, cavalerie, artilerie, care de luptă, adesea cu sprijinul aviației);
  • cu risipă mare de muniții;
  • asupra flancurilor trupei atacatoare.

Numărul carelor de luptă în contraatacuri variază de la două-trei piese la una companie de care [de luptă] (după teren, situație și aprecierea comandantului).

S-a demonstrat astfel că trupele rusești, folosite în ariergardă sunt destul de manevriere și că, atunci când se dispune de mijloace blindate, conducerea luptei defensive sau a luptei întârzietoare, prin reacțiuni ofensive, este cea mai indicată.

Marile noastre unități au o foarte bună dotație în armament anticar și acest armament s-a dovedit deosebit de eficace contra carelor rusești, care au fost, de cele mai multe ori, împrăștiate sau distruse. 

Pentru a se ajunge la aceste rezultate, este însă necesar:

a) Să se ia toate măsurile pentru ca unitățile să nu fie surprinse.

În această privință, se semnalează cazul unei coloane în forță de 3 batalioane și un regiment de artilerie, urmate de trenul de luptă, care a executat un marș ca în timp de pace, fără nicio măsură de siguranță, deși toate probabilitățile arătau că întâlnirea cu inamicul era aproape sigură. Avangarda coloanei, intrată într-o capcană întinsă de trupele sovietice, împreună cu populația dintr-un sat din Basarabia, a fost complet surprinsă și contaatacată, intrând în panică și descoperind apoi artileria și grosul din urmă. Aceasta a avut ca rezultat pierderi inutile care puteau fi înlăturate dacă se luau cele mai elementare măsuri de siguranță, prevăzute de toate regulamentele noastre. 

Se poate deci spune că această coloană a fost bătută de însuși comandantul ei, care nu a luat  măsurile de siguranță impuse de situație. 

Se impune așadar ca, o dată ajuns în contact tactic, orice unitate trebuie să înainteze într-un dispozitiv articulat și cu elemente de siguranță înainte și pe flancuri. 

Dispozitivul în triunghi cu vârful spre inamic sau, după împrejurări, în romb, acoperit cu avangărzi și flancgărzi, este indicat pentru orice mare unitate sau grupări tactice neîncadrate. 

Unitățile nu vor trebui să se angajeze în localități, păduri, etc., fără ca, în prealabil, să fie scotocite de elementele de siguranță pentru a vedea dacă sunt sau nu ocupate. De asemenea, satele și pădurile lăsate pe flancuri sau în spate, trebuiesc, în prealabil, curățate. 

Adesea se va căuta ca localitățile și pădurile să fie manevrate, iar anumite unități să fie însărcinate cu cercetarea lor. 

Înaintarea în gardă cu toate măsurile de siguranță nu produce pierdere de timp, căci se evită înfrângerile și surprinderile și mai ales panicile care pot opri orice înaintare.

b) Armamentul anticar să fie judicios așezat în dispozitivul de luptă, atât la unitățile din prima linie, cât și pe flancuri, pentru a acționa pe direcțiile unde carele de luptă au fost semnalate sau unde un atac cu care [de luptă] este mai probabil.

c) Dispozitivul armamentului anticar va fi completat cu tunuri de câmp împinse înainte în dispozitiv, pentru a servi și pentru tragerile anticar, și pentru sprijinul direct al infanteriei.  

Trebuie să se explice și să se insiste că infanteria nu trebuie, în niciun caz, să dea îndărăt în fața unor atacuri cu care [de luptă], chiar dacă este depășită de acestea. 

Se reamintesc toate ordinele date anterior că o infanterie instruită și îndrăzneață nu poate fi învinsă de care; ea trebuie să rămână pe loc, chiar dacă e atacată de care [de luptă] și trebuie să facă față atacului infanteriei inamice. 

02 Trupe sovietice 1941

Trupe sovietice în 1941 (www.wikia.org)

3. Rușii folosesc ca procedee de luptă diferite înșelăciuni pentru a atrage unitățile în cursă, a le demoraliza și a le produce pierderi. 

Acest sistem nu este nou, el constituind tactica vechilor mongoli. 

Se citează astfel următoarele procedee întrebuințate:

a) O unitate germană care voia să ocupe un sat, după trecerea primelor eșaloane, a fost primită cu focuri de arme automate ascunse în case, pomi, poduri, etc.

b) O recunoaștere a fost lăsată să se apropie până la câțiva metri de niște culturi în care rușii erau perfect ascunși și de unde au deschis focul producând pierderi.

c) Se lasă în localitățile ocupate mici fracțiuni de infanterie sau franctirori comuniști (evrei, ruși sau ucraineni), care au lăsat trupele să treacă și au deschis apoi focul în spatele lor sau asupra coloanelor și oamenilor izolați. În teritoriile ocupate, aceste elemente lăsate într-adins, precum și o parte din populația băștinașă, comunizată, caută să lucreze contra armatei și să producă tulburări și acte de sabotaj. 

d) Soldații ruși ridică mâinile în sus în semn că se predau pentru ca, de la 100 – 200 de metri să deschidă un foc puternic cu arme automate ascunse.

e) Soldații se prefac morți pentru ca, atunci când s-a ajuns în dreptul lor să deschidă focul prin surprindere.

Se atrage, de asemenea, atențiunea că trăgătorii sovietici și mai ales anumite echipe speciale urmăresc cu atenție pe ofițeri și trag asupra lor. În consecință, ofițerii din prima linie vor evita a se arăta ca țintă și vor căuta să-și ascundă semnele distinctive. Nu înseamnă ca, comandanții micilor unități să rămână înapoi și să nu-și păstreze locul cuvenit în dispozitiv. 

f) Cu nr. 1.146/1941 s-a semnalat cazul aviației sovietice care a zburat la înălțimi joase, mitraliind trupele sau muncitorii de pe câmp.

g) Un procedeu deosebit și oarecum ingenios, constă în utilizarea unor bărci cuplate, armate cu mitraliere, pentru acțiuni limitate pe bălți și lacuri.

Toate aceste procedee și sisteme vor fi aduse la cunoștința tuturor ofițerilor și trupei pentru a se lua măsurile de precauțiune impuse de situație, mai ales că, din interogatoriile răniților, reiese că mare parte din pierderile noastre sunt datorate abilității cu care inamicul știe să întrebuințeze înșelăciunea în luptă și, bineînțeles, și lipsei de siguranță, și naivității trupelor noastre. 

În cazul agresiunilor din partea populației civile, trebuie să se procedeze fără cruțare, executând pe loc pe cei vinovați și luându-se ostatici persoane marcante ce vor fi imediat executate de îndată ce se produce vreo agresiune. Acolo unde se constată că obișnuit se acționează în contra trupelor noastre, se vor face represiuni în masă.

4. Forța de rezistență a infanteriei sovietice nu e datorată atât instrucției minuțioase, moralului ridicat sau sentimentului național care e inexistent, dar mai ales terorii pe care o exercită comisarii politici ai formațiunilor de poliție militară, care se găsesc în spatele trupelor combatante.

Numărul prizonierilor ruși e mic în raport cu eșecurile pe care le suferă. Și aici propaganda sovietică își are rolul ei bine determinat: soldații sunt avertizați că inamicul (germanii, românii etc) maltratează și ucide prizonierii. Pe de altă parte, se iau măsuri de represalii contra familiilor celor căzuți în captivitate. 

5. Manevra în cadrul micilor unități se manifestă, după cum s-a arătat mai sus, prin atacuri de flanc, sprijinite de foc și care [de luptă] . 

Deși regulamentele sovietice prevăd incursiuni adânci în spatele forțelor inamice cu elemente mecanizate, pentru a se captura statele majore și [a] semăna panică, rușii nu au utilizat până în prezent astfel de procedee. 

6. Ofensiva nu a fost experimentată de trupele sovietice pe frontul român decât în cadrul redus al incursiunilor și al contraatacurilor cu caracter limitat. 

7. Întrebuințarea parașutiștilor, deși sovietele își asumă paternitatea acestui mod de acțiune, nu a fost practicată pe frontul român, decât în cazuri cu totul izolate și fără efect.

8. Artileria trage corect și face uz de un consum bogat de munițiuni. 

Utilizarea proiectilelor speciale – cu gaze toxice – nu a fost semnalată (...)

9. Acțiunile cu care [de luptă] pe frontul român au fost limitate ca număr și importanță; nu se pot da încă observațiuni concludente asupra modului lor de întrebuințare în luptă. 

10. Aviația. Procedeele de luptă ale aviației nu corespund condițiunilor și mai ales misiunilor multiple ce revin aviației într-un război modern. 

Aviația sovietică are pierderi importante și e timidă în acțiunile ei ofensive. 

Bombele utilizate explodează în proporție redusă.

Se constată, în plus, o insuficiență a comandamentului, care nu a realizat nicio acțiune închegată și bine pregătită. 

11. Marina sovietică de Dunăre a întrebuințat, în mod judicios, mijloacele fluviale pe care le avea la dispoziție. 

Acțiunile navale ruse s-au manifestat prin multă mișcare, spirit ofensiv și camuflaj apropiat.

S-a constatat o legătură strânsă înre acțiunea marinei și aceea a aviației și trupelor de uscat.

Sovietele au dispus de informațiuni utile în sectorul dunărean, datorită prezenței lipovenilor ruși din Deltă. 

12. Comandamentul s-a manifestat pe frontul român, în special prin acțiuni de retragere sau contraatacuri. 

Ca și trupele țariste, forțele sovietice  sunt obișnuite și antrenate pentru replieri pe adâncimi mari. 

Micii comandanți de ariergarde au dovedit curaj, inițiativă și pricepere în conducerea unităților.

Au pierdut oameni și material puțin, s-au retras metodic – pe timpul nopții – și au contraatacat cu energie.

13. În rezumat armata roșie prezintă unități bine organizate, dotate și antrenate pentru război; micile unități sunt conducere cu pricepere.

Constituie un adversar serios, însă inferior din punct de vedere al inițiativei, [al] conducerii superioare și [al] forței morale.

II.CONSTATĂRI CU PRIVIRE LA CONDUITA ȘI ATITUDINEA TRUPELOR NOASTRE

1. Din punct de vedere operativ

a) Unele unități au atacat direct și de front rezistențele inamice organizate, căutând a trece prin barajul de foc al inamicului fără sprijin de artilerie. S-au produs astfel pierderi inutile.

Ori de câte ori situația nu impune altfel, asemenea rezistențe trebuiesc manevrate și ocolite. 

b) Cu ocazia trecerii Prutului de către o M[are]U[nitate] s-a constatat că:

  • trecerea s-a făcut fără nicio protecție de aviație, deși se aveau la dispoziție forțe aeriene importante, neangajate;
  • artileria antiaeriană de care se dispunea pentru apărarea trecerii nu sosise în dispozitiv în momentul trecerii;
  • din artileria de câmp și grea nu se dispunea, în momentul trecerii, decât de un divizion de artilerie de câmp și o baterie de artilerie grea;
  • nu s-a adus din timp și, deci, nu s-a folosit batalionul de pionieri cu echipajele de punți de asalt respective; trecerea s-a făcut cu bărcile companiei de poduri, care constituie un material greu de manevrat;
  • în momentul trecerii, transmisiunile nu erau întinse nici între M.U. și unitățile în subordine, nici între acea M.U. și eșalonul superior;
  • în zona de trecere, unitățile de infanterie erau masate, în loc de a fi dispersate într-un dispozitiv articulat și camuflat; strigăte și comenzi cu voce tare însoțeau operațiunea, deși țărmul inamic era la o depărtare de 100-150 metri;
  • trupa, care mărșăluise toată noaptea, nu avusese, până în momentul executării trecerii, decât 1-2 ore de somn și nu mâncase decât un sfert de pâine, bucătăriile nefiind sosite.

Trecerea marii unități a reușit pentru că inamicul nu era prezent; dacă însă inamicul ar fi opus cea mai mică rezistență, operațiunea, în felul cum a fost pregătită și executată, ar fi eșuat complet.

c) Trupele care se mențin în capete de pod sau care ocupă diferite puncte importante, trebuie să ia toate măsurile de siguranță necesare, pentru a putea respinge un contraatac inamic.

În acest scop: 

  • se vor organiza la teren, procedându-se imediat la întocmirea planului de foc respectiv;
  • se va menține contactul cu inamicul, eventual prin patrule trimise înainte;
  • se va asigura sprijinul de artilerie necesar, luându-se toate măsurile ca legătura infanterie-artilerie să funcționeze în cele mai bune condițiuni;
  • se va asigura un suficient material anticar, pe direcțiunile unde sunt semnalate care de luptă inamice sau acolo unde terenul favorizează un atac cu care;
  • se vor organiza incursiuni, în scopul de a se lua prizonieri și a identifica forțele inamice din față; incursiunile vor fi bine pregătite și executate acolo unde se cunoaște situația, fără a risca pierderi inutile;
  • munițiunile nu vor trebui risipite. Atât infanteria, cât mai ales artileria, nu vor trage decât asupra obiectivelor bine cunoscute și a căror importanță merită un consum de munițiuni. De asemenea, nu trebuie să se tragă decât atunci când se montează acțiuni importante, pentru a nu-l determina pe inamic să-și schimbe locul.

d) În operațiunile din ultimele zile s-a observat, la o mare unitate care se găsea temporar în apărare că, deși a avut informațiuni multiple și din timp, care arătau aproape cu certitudine momentul și locul unde se va produce un atac inamic (adunări de trupe și coloane îndreptându-se spre frontul marii unități; o apropiere de poziție sub forma unei infiltrațiuni prelungite), totuși, marea unitate:

  • a suportat bombardamentul aviației și artileriei inamice;
  • a așteptat să primească atacul inamic pe locul pe care se găsea instalată și
  • a reacționat prin contraatac.

În asemenea situațiuni, se recomandă următorul procedeu: să se retragă trupa din zona de atac, creând în fața inamicului un gol în care, după ce el va pătrunde suficient, să fie contraatacat prin surprindere, în ambele flancuri.

Pentru aceasta este necesar:

  • să se mențină, în fața golului creat, elemente care să dea impresia că terenul este puternic ocupat;
  • să se păstreze puncte tari pe flancurile golului creat;
  • să se grupeze, din timp și în ascuns, rezerve pe flancul golului, cu care să se treacă apoi la contraatac.

Procedeul prezintă avantajul că sustragem trupa proprie de la acțiunea masivă a artileriei și [a] aviației de bombardament inamice și atragem pe inamic într-o cursă, unde va suferi efectele unui contraatac de flanc și prin surprindere.

Se atrage atențiunea că acest procedeu nu trebuie să constituie regula, ci va fi întrebuințat numai atunci când se va dispune de informațiuni bune și din timp căpătate asupra locului unde se va produce atacul inamic și când terenul avantajează pregătirea și execuția unei asemenea opreațiuni.

03 Subunitate pionieri romani 1941

Subunitate de pionieri români în 1941 (Biblioteca Academiei Române)

2. Organizarea, circulația și disciplina spatelui unităților operative.

Domnul general Antonescu, făcând zilnic inspecții pe front, a constatat o completă lipsă de organizare și de disciplină a spatelui.

Unitățile par a fi uitat că, de felul cum este organizat spatele și în special circulația, depinde în mare parte reușita operațiunilor și alimentarea lor.

Printre multiplele constatări făcute, se subliniază următoarele:

a) La o mare unitate, pionerii trecuseră peste un pod stricat, aflat pe singurul drum al acelei mari unități, fără să se fi luat nicio măsură de repararea lui.

S-a pierdut din vedere că restabilirea comunicațiilor și, în special, a podurilor stricate sau distruse, constituie prima fază a aceluia care vrea să înainteze sau să fie aprovizionat.

Fiecare mare unitate trebuie să-și asigure, în primul rând, comunicațiile strict necesare pentru aprovizionare și evacuări, mai ales în zonele unde comunicațiile sunt sărace. 

În operațiuni, mobilitatea unităților are o deosebită importanță. Pentru a se asigura, în același timp, și mișcările operative, și aprovizionările, se vor lua următoarele măsuri:

  • transportul munițiunilor va fi adaptat nevoilor reale de aprovizionare, adică nu se vor imobiliza toate mijloacele de transport cu cantități inutile de munițiuni, atunci când nu se întrevede angajarea unei lupte care nu consumă cantități importante de munițiuni;
  • în schimb, se vor lua toate măsurile pentru a se transporta, la timp, hrana oamenilor.

Pentru ca diferitele coloane să nu rătăcească și să poată urmări unitățile, se vor lua măsuri ca drumurile să fie marcate prin indicatoare (tăblițe cu un unghi ascuțit).

b) Serviciile hipo și auto funcționează fără nicio ordine. Astfel, s-au văzut:

  • căruțe izolate într-un continuu marș, fără a se ști cine le-a trimis și pentru ce le-a trimis;
  • camioane întrebuințate în mod cu totul arbitrar și pentru transporturi neînsemnate (câteva kilograme de alimente sau altceva la câțiva zeci de kilometri), imobilizându-le timp îndelungat, fără a se obține de la ele tot randamentul necesar;
  • oamnei izolați forfotesc în toate părțile peste câmp, pe drumuri, fără nicio treabă bine precizată; 
  • de asemenea, se văd zilnic căruțele și camioanele pline de lucruri care nu sunt necesare operațiunilor (scaune, mese, scânduri sau alte obiecte de gospodărie) și care ar trebui depozitate imediat. 

c) În ceea ce privește mișcarea și staționarea coloanelor și serviciilor, s-a constatat că se executau:

  • în dezordine;
  • fără măsuri de siguranță și de camuflaj;
  • în coloane de zeci și sute de trăsuri etc.

În această privință, se fac următoarele recomandațiuni care trebuie păstrate cu cea mai mare rigurozitate:

  • coloanele trebuie să țină continuu, dreapta drumului;
  • ele trebuie să mărșăluiască numai în grupe de câte 5 trăsuri;
  • în fiecare grupă, trăsurile să păstreze o distanță de 20 – 30 de metri una de alta, iar între grupe, o distanță de 50 – 100 de metri;
  • când se opresc, sau [se află] în staționare, ele se vor răspândi și camufla în locuri acoperite 
  • se va profita de orice oprire pentru a repauza oamenii și animalele, a-i hrăni, adăposti, îngriji din punct de vedere sanitar (veterinar) etc.

d) În zona unei mari unități toate trenurile regimentare și formațiunile de servicii erau împrăștiate într-o zonă de culturi de câteva sute de hectare. Toate culturile erau călcate în picioare și distruse de caii lăsați liberi să pască, distrugând ogoarele țăranilor, muncite cu atâta trudă și, implicit, avuția națională. Comandanții respectivi, mari și mici, priveau spectacolul nepăsători, fără a lua nicio măsură.

Acolo unde furajele nu sosiseră, trebuia să se cosească o porțiune de teren care să fie plătită proprietarului, iar nu să se devasteze zone întregi.

e) S-au văzut cirezi de vite între care și vaci cu lapte urmând unitățile.

Numai marile unități au dreptul a avea parcuri de vite, care, de altfel, trebuiesc organizate; unitățile nu au dreptul să poarte vitele după dânsele, iar tăierea vacilor cu lapte și a vițeilor este interzisă. 

Cu această lipsă de organizare și dezordine în circulație și cu această forfoteală neștiută chiar de șefii din spatele frontului, pe lângă că trupa și animalele sunt extenuate până la scoaterea lor din serviciu, coloanele și formațiunile de servicii pot intra ușor în panică, la cel dintîi bombardament aerian sau terestru, sau pradă actelor de sabotaj ale elementelor inamice rămase înapoia frontului.

Domnul general Antonescu a ordonat să se mențină disciplina și ordinea, iar, pe lângă fiecare mare unitate, să se hotărască un ofițer superior energic care, zilnic, să cutreiere spatele frontului, pentru a pune ordine și disciplină în coloane, diferite formațiuni de servicii, centre de distribuție etc.

3. Instrucția unităților.

Instrucția disciplinară nu trebuie suprimată, chiar în situația de război în care se găsesc unitățile. 

Această instrucție este, îndeosebi, necesară la unitățile din rezervă și la formațiunile de servicii, acestea din urmă dovedindu-se incomplet instruite.

Păstrarea viguroasă a disciplinei, instruirea asupra măsurilor de siguranță ce trebuiesc luate în staționare, apărarea contra parașutiștilor, camuflajul etc, urmate de inspecții zilnice asupra igienei oamenilor, îngrijirea animalelor și materialului, vor face obiectul activității zilnice a acestor unități și formațiuni, ori de câte ori situația operativă nu le impune alte însărcinări. 

4. Posturile de comandă ale marilor unități trebuiesc astfel amplasate și organizate, încât să se asigure un lucru ordonat și cea mai desăvârșită liniște, neinfluențat de fluctuațiile luptei.

La un P.C. de mare unitate, domnul general Antonescu a constatat imposibilitatea lucrului din cauza zgomotelor și a activității neorganizate. 

În adevăr, într-o tranșee de cîteva zeci de metri se aflau patru centrale telefonice în care ofițerii și trupa țipau la disperare fără ca, în realitate, să se poată înțelege cu unitățile în subordine. Toată lumea se agita, striga și dădea ordine. 

Chiar în situațiile când împingerea înainte a posturilor de comandă sunt absolut necesare pentru a avea informațiuni la timp, a se avea impresia justă a câmpului de luptă și a se lua măsuri oportune, trebuiesc asigurate condițiuni de lucru liniștite, camuflate și în siguranță.

Fără realizarea acestor condițiuni, la care se adaugă transmisiuni, aprovizionări și evacuări bine organizate și disciplinate, nu se pot conduce operațiunile. Când o mare unitate ajunge într-o astfel de situație trebuie să suspende operațiunile pentru a se pune în ordine.

Pentru ca P.C. să poată fi găsite, se vor lua măsuri ca drumurile spre acestea să fie marcate prin indicatoare.

5. Funcționarea serviciilor.

S-a constatat că funcționarea serviciilor în cadrul armatelor și a celorlalte mari unități lasă foarte mult de dorit, astfel:

a) Sunt aprovizionări trimise și sosite, de care unitățile nu știu, sau care stau nedistribuite zile și nopți, deși unitățile au absolută nevoie de ele. 

Șefii de servicii și statele majore nu cunosc precis nici situația materială și nici modul cum funcționează, în realitate, serviciul respectiv și se mărginesc numai a se plânge de lipsuri, de greutăți etc., fără a lua toate măsurile și a face eforturile impuse de situație. 

b) Mijloacele de transport și de aprovizionare sunt prost întrebuințate și, din această cauză, nu vor fi niciodată suficiente pentru a face față nevoilor. 

După cum s-a arătat mai sus, se întrebuințează camioane sau căruțe izolate pentru a transporta câteva kilograme de material, uneori inutil, în loc să se facă transporturi organizate.

c) Unități detașate care nu au mijloace de a se aproviziona și întreține. Astfel, o companie de transmisiuni aflată la Iași, primește pâinea de la Bârlad, în loc să fie pusă în subzistența unei unități de la Iași, iar alta de la Fălciu se aprovizionează de la Iași. Cu acest sistem, oricâte mijloace de transport am avea, nu ne vom putea aproviziona și, tot aceasta este cauza acelei forfoteli perpetue și inutile care se vede pe zonă, cu delegați, căruțe de aprovizionare etc. 

d) Armatele au cerut vin la București, când în zonele lor se găseau regiuni viticole, iar armatele aveau destule fonduri ca să le procure. 

Toată lumea cere și nimeni nu încearcă sau nu găsește necesar să satisfacă nevoile, mai întâi prin mijloacele proprii.

Peste tot lipsește inițiativa.

Se fac cereri și se așteaptă rezultatul și dacă acesta nu vine, comandamentele se mulțumesc să spună că au cerut și nu s-au dat.

e) Lipsa de coordonare. Astfel au fost M.U. care aveau surplus de unele aprovizionări, iar altele duceau lipsa acestora. Era sarcina autorității superioare să coordoneze.

Există o inerție a serviciilor care trebuie învinsă.

O rațională exploatare a resurselor locale va duce la  micșorarea imensului număr de vagoane necesitate de transportarea aducerilor din interior. 

În acest fel s-ar putea acoperi, de exemplu, nevoile de păioase ale armatelor, întrucât transportul acestora din interior necesită de trei ori mai multe mijloace decât celelalte subzistențe. 

6. Igiena oamenilor, hrana și îngrijirea oamenilor și animalelor, întreținerea materialelor.

a) În special la coloane și diferite formațiuni de servicii, s-au găsit oameni murdari, nespălați, nebărbieriți și în cea mai destrăbălată ținută posibilă. Între orele 10 – 12, pe o zi călduroasă și cu soare, aproape toți oamenii erau în mantale, unele descheiate și cu gulerele ridicate, în contrast cu alții complet dezbrăcați, sau în vestoane ori în cămăși. 

În general, pe timpul verii se interzice portul mantalei atât la ofițeri, cât și la trupă, afară de caz de ploaie, sau pe timpul nopții când comandanții pot ordona o ținută uniformă pentru toată unitatea.

Pe timpul lucrului, oamenii detașamentului de lucru își scot toți vestoanele și capelele, le aranjează pe toate în ordine într-un loc uscat și lucrează toți dezbrăcați. 

b) Animalele nu sunt îngrijite, sunt extenuate în marșuri fără rost, caii nu sunt adăpați și hrăniți la timp, iar alții sunt cu noroiul uscat pe ei de zile întregi. 

În fiecare dimineață trebuie să se facă inspecția ținutei și curățeniei cailor, oricare ar fi situația. 

De asemenea, hrana oamenilor și [a] animalelor trebuie asigurată, oricare ar fi operațiunile în curs. 

O mișcare rapidă și un efort susținut cer, în primul rând, o hrană substanțială și la timp, a oamenilor   și [a] animalelor.

Atunci când se cer trupelor eforturi neobișnuite și prelungite, atât în marș, cât și în luptă, se va dubla rația de hrană la oameni și cai.

Fânul și paiele se vor procura, pe cât posibil, din zonă, pentru a nu se aglomera formațiunile de transport cu aceste furaje. 

Când, din cauză de forță majoră, aprovizionările și evacuările nu pot fi complet organizate, operațiunile trebuiesc suspendate.

c) S-a observat că secțiile autosanitare sunt ținute prea înapoi, de unde rezultă că evacuarea răniților nu poate fi asigurată la timp. Ele trebuiesc, prin urmare, împinse către posturile de prim ajutor. 

d) Pe timpul și după luptă, se vor lua măsuri pentru asanarea câmpului de luptă.

S-au văzut cadavre de animale neîngropate; de asmenea, morții insuficient îngropați, ceea ce este și neuman, demoralizant și nesănătos. 

Toți ostașii căzuți trebuie să fie îngropați cu atenția cuvenită. Se vor face cruci pe care se vor scrie numele ostașilor morți, iar deasupra crucii se va pune casca. Mormintele vor fi cât mai bine îngrijite. 

Fiecare unitate va avea un registru în care va înscrie precis locul unde au fost înmormântați soldații căzuți, în scopul identificării lor ulterioare, de familiile celor morți. 

e) S-a observat că mașinile de diferite categorii, primite în ultimul timp, se supun, de la început, la eforturi exagerate, fără a li se asigura, în prealabil, rodajul necesar. În felul acesta, ele sunt scoase din funcțiune înainte de vreme, ceea ce înseamnă o importantă pagubă pentru armată și lipsă de folosință a materialului.

7. Diverse.

a) S-au văzut cazuri când soldații au împușcat populația civilă pentru pretinse agresiuni inexistente; măsurile contra agresorilor nu vor fi luate decât de autorități și de comandanții de unități, numai în caz de vădită agresiune, sabotaj etc. 

Soldații care vor fi prinși că execută singuri, fără să fie atacați (deci, în legitimă apărare), vor fi sancționați pe loc, fără cruțare.

b) Se duce în spatele frontului o campanie defetistă cu sau fără intențiuni, de exemplu: oameni fără ocupații bine precizate, la sosirea răniților în gări, îi plâng în loc să-i încurajeze, imaginează dureri și lipsuri inexistente etc.

Trebuie făcut un control sever al spatelui și din acest punct de vedere.

Șeful Marelui Cartier General Eș[alonul] II

General,

(ss) Mazarini

Conformitate

Șeful Secției a 3-a Operații-Instrucție

Lt. colonel,

A. Cojocărescu

 

04 Soldat sovietic capturatSoldat sovietic capturat în 1941 (www.albumwar2.com)


ANEXA

NOTĂ INFORMATIVĂ

asupra dotării, echipării și hrănirii armatei sovietice

1. Dotare

a) Forțele sovietice dispun de un material bogat, armament modern și variat, vehicule cu tracțiune mecanică la majoritatea eșaloanelor – până la regiment, inclusiv – și, în special, la formațiunile de servicii.

b) Unitățile care au apărut pe frontul român au fost dotate cu armament complet; se constată că toate subunitățile dispun de arme automate (pușca mitalieră, pistol, arme ușoare).

c) Formațiunile motomecanizate au care de luptă mici și mijlocii, de construcții și modele variate, unele de construcție veche.

Ele sunt constituite de unități de elită, încadrate cu personal selecționat și bine instruit.

Nu a fost semnalată, pe frontul nostru – până în prezent – apariția unor tancuri grele, de 30 sau 50 tone.

În ultimul timp, pe Nistru, și-au făcut apariția, pentru prima dată, care [de luptă] anfibii.

d) S-a constatat o întrebuințare largă a munițiunilor de tot felul și chiar o risipă de foc de infanterie. Aceasta se datorează faptului că unitățile sovietice au format depozite mari în apropierea frontierei noastre, astfel că problema aprovizionărilor a fost simplă.

Situația se prezintă în condițiuni deosebite, din momentul când unitățile sovietice sunt obligate să opereze înapoi, în spații nepregătite. 

e) Aviația dispune de un material variat, de toate categoriile. 

Încadrarea e neomogenă și cu caracter de improvizare. 

2. Echipare

Pe frontul român prizonierii ruși se prezintă în bune condițiuni.

Chiar și soldații de origine română (basarabeni și bucovineni) au fost echipați cu haine și încălțăminte nouă. 

Materialul este însă de proastă calitate. Se constată lipsa parțială a micului echipament (rufe). 

3. Hrană

Pâinea găsită asupra prizonierilor ruși din Basarabia și Bucovina, cât și în depozitele de la Cernăuți, e de bună calitate (pâine neagră integrală, de greutate 7-800 grame).

Carnea e rară; asemenea și colonialele.

Unele unități au dus totuși lipsă – două-trei zile – de alimente, ceea ce dovedește că serviciile de aprovizionare funcționează defectuos.


Arhivele Militare Române, Fond 3393, dosar nr. 50

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Ultima modificare Marți, 11 Februarie 2020 10:27

Lasă un comentariu

Asigură-te că ai introdus toate informațiile necesare, indicate printr-un asterisk (*). Codul HTML nu este permis.

Categorii

Latest Tweets

O tragedie româno-rusă: apărarea Dobrogei în 1916. Însemnările unui ziarist rus... https://t.co/R3rI4P8QzF
Asasinarea și înmormântarea împărătesei Sissi – o mărturie românească: https://t.co/H7BX7KLSmH
De la „Ciuma din Atena” (430-427 î. Hr.) și până la pericolele recente de HIV, Ebola sau familia Coronavirus, plane… https://t.co/4ra0P4wT92
Follow Culorile Trecutului on Twitter

Articole recente

Inundațiile din 1970. Amintirile comandorului (ret.) Vasile Iurașcu, elicopterist militar

„Vladimirescu era patriot român!” Karl Marx despre ruși, eteriști și revolta pandurilor din 1821

Sfârșitul anului 1978. Occidentul crede că Pactul de la Varșovia pregătește invadarea României

O tragedie româno-rusă: apărarea Dobrogei în 1916. Însemnările unui ziarist rus

Asasinarea și înmormântarea împărătesei Sissi – o mărturie românească

Carol I văzut de adjutanții regali Paul Angelescu și Gheorghe P. Georgescu

Civilizații diferite, boli comune. Pandemii care au schimbat peisajul demografic

Un testament al conștiinței lui Titulescu. Scrisoare către Ion Antonescu (noiembrie 1940)

Interviu cu ing. Ioan Avram, fost ministru al construcțiilor de mașini (1969-1984)

Acest site folosește “cookies”. Continuarea navigării implică acceptarea lor.