Login to your account

Username *
Password *
Remember Me

Create an account

Fields marked with an asterisk (*) are required.
Name *
Username *
Password *
Verify password *
Email *
Verify email *
Captcha *
Reload Captcha

Interkosmos, 1981: de ce a fost desemnat Prunariu, iar Dediu a rămas la sol

Interkosmos, 1981: de ce a fost desemnat Prunariu, iar Dediu a rămas la sol sursa foto: www.wikipedia.org

Dumitru Prunariu este primul cosmonaut al României. Între 14 și 22 mai 1981 el a realizat o misiune cosmică împreună cu sovieticul Leonid Popov care era – la acel moment – deținătorul recordului mondial de timp petrecut în atmosfera extraterestră.

Misiunea, denumită Soyuz 40, s-a desfășurat în cadrul Programului Interkosmos, lansat de Moscova. Acesta prevedea zboruri cu echipaje mixte, formate dintr-un cosmonaut sovietic cu experiență și un cosmonaut dintr-o țară comunistă aflată în bune relații cu Uniunea Sovietică. Zborurile au avut loc în anii 1978-1981, după care programul a fost deschis și pentru alte câteva țări, inclusiv două membre N.A.T.O.

În România selecția pentru Interkosmos a început în 1977 și a fost organizată de Ministerul Apărării Naționale, prin Comandamentul Aviației Militare. S-au înscris câteva sute de voluntari și – la începutul anului 1978 – numai trei au fost selectați și au fost trimiși la Moscova, pentru evaluări la Institutul de Cercetări Biomedicale. Unul dintre candidați, ing. Cristian Guran, a fost eliminat, în cursă rămânând Dumitru Dediu și Dumitru Prunariu.

Dediu avea 35 de ani și era inginer militar. În 1965 a absolvit Școala Militară de Ofițeri de Artilerie Antiaeriană și Radiolocație, având specializarea radiolocație. În anul următor s-a înscris la Academia Tehnică Militară – Facultatea de Electronică. În 1970 a devenit inginer militar cu specialitatea radioelectronică și a fost repartizat la Centrul de Instrucție al Aviație de la Bacău, unde aviatorii făceau trecerea pe aparatul MiG-21, ca specialist în radiolocație de bord.

Prunariu avea 25 de ani și era absolvent al Facultății de Aeronave – Politehnica București. În 1976, când a devenit inginer, a fost repartizat la Întreprinderea de Construcții Aeronautice de la Brașov, orașul natal. În anul următor a fost încorporat și trimis la Centrul de Instrucție al Aviație de la Bacău, unde s-a înscris ca voluntar pentru zborul cosmic. După ce a fost selectat pentru a merge în U.R.S.S. a devenit ofițer activ, cu gradul de locotenent-major.

Antrenamentul celor doi a continuat într-o bază specială de lângă Moscova, denumită Centrul de Pregătire a Cosmonauţilor „Iuri Gagarin”. La sfârșitul lunii aprilie 1981, ei au plecat la centrul de lansări cosmice de la Baikonur (Kazahstan, pe atunci în componența U.R.S.S.), fără să știe care dintre ei va decola.

Cu câteva zile înainte de lansarea misiunii, Dumitru Prunariu a fost desemnat de la București să plece în cosmos, în vreme ce Dumitru Dediu a devenit rezerva acestuia.

02a

Ediție specială Izvestia / România Liberă (Arhiva M.A.E.)

Legat de acest zbor cosmic se perpetuează până astăzi o „teorie a conspirației”. Anume, nu Prunariu ar fi trebuit să zboare, ci Dediu, care ar fi avut rezultate mai bune la testele din U.R.S.S. Numai că la București s-ar fi decis – în ultima clipă – să fie trimis locotenentul-major, pentru că avea un aspect fizic mai plăcut și, astfel, putea fi folosit cu rezultate mai bune în plan propagandistic. Bârfele au mers până acolo încât s-a susținut că și Elena Ceaușescu ar fi intervenit pentru Dumitru Prunariu.

În realitate, motivele desemnării locotenentului-major Dumitru-Dorin Prunariu drept primul cosmonaut al României sunt obiective. În arhiva Ministerului de Externe există două dosare care păstrează corespondența dintre București și Moscova în această chestiune (2731/1980 și 1989/1981). Iată ce ne spun despre modul în care s-a ajuns la desemnarea ofițerului mai tânăr

La 21.02. 1980 Ambasada R.S.R. de la Moscova a trimis următoarea telegramă: „Pregătirea fizică și științifică a celor doi candidați din România pentru zborul în cosmos, în cadrul unui echipaj internațional româno-sovietic, se desfășoară în bune condițiuni. Ambii candidați au calități corespunzătoare pentru efectuarea cu succes a zborului și a tuturor experimentelor științifice”.

Pregătirea lor a fost urmărită în continuare și, spre sfârșitul anului, au început să se constate diferențe semnificative. La 13 decembrie 1980 Ambasada a transmis: „Atât din punctul de vedere al pregătirii teoretice, cât și practice, locotenentul-major Dumitru Prunariu este mai bun. El a manifestat de la început mai multă insistență, a învățat mai repede limba rusă, ceea ce i-a facilitat pregătirea, a solicitat și a primit ore suplimentare de antrenamente practice, astfel că la colocviile pe care le-a susținut a obținut rezultate foarte bune.

Celălalt candidat român, maiorul Dediu, înțelege și el răspunderea care îi revine, se pregătește sârguincios, însă rezolvă problemele cu o oarecare întârziere. A acumulat mai greu cunoștințele de limbă rusă și de aceea probabil că, la două colocvii susținute în 1979, nu a putut obține calificativele de trecere. I s-au acordat orele suplimentare necesare, după care i s-a permis să treacă la etapele superioare de pregătire.

Conducerea grupului de cosmonauți dorește ca cei doi candidați să fie bine pregătiți înainte de lansare, astfel ca fiecare dintre ei să poată îndeplini în bune condiții misiunea ce i se va încredința. Ei însă recomandă ca, dintre cei doi candidați, numărul unu să fie locotenentul-major D. Prunariu.
În ianuarie și februarie 1981 cei doi candidați români vor susține examene dificile, întreaga pregătire încheindu-se cu un examen de stat.

Rolul hotărâtor în stabilirea numărului unu dintre candidați îl are partea română. Acest lucru trebuie făcut însă din timp – cel mai târziu în luna ianuarie a.c. – și după o analiză complexă, pentru a preveni situații nedorite, care pot influența programul de zbor. Cosmonautul polonez numărul unu a fost schimbat în ultimul moment, întrucât nu corespundea din punct de vedere al cadrelor, [iar] autoritățile din R.P. Ungară au dorit ca, în ultimele zile, înainte de lansare, să schimbe numele cosmonautului, ajungându-se la nervozitate, întrucât acesta a refuzat”.

Și în perioada care a rămas până la declanșarea misiunii, instructorii sovietici au informat că, deși ambii candidați pot merge în misiune, Prunariu are rezultate mai bune în ceea ce privește pregătirea.

În cele din urmă – la o dată neprecizată – Nicolae Ceaușescu a decis ca Dumitru Prunariu să fie cosmonaut, iar Dediu să devină rezerva acestuia.

A doua zi după lansarea Misiunii Soyuz 40, în presa sovietică au apărut informații despre cosmonautul român. Un ziar a redat o declarație a locotenent-colonelului sovietic Leonid Popov, șeful echipajului mixt. Înainte de a decola împreună cu Prunariu, Popov i-a spus unui jurnalist: „Dumitru are o reacție uimitor de rapidă, aproape în mod automat înțelege orice situație, găsește rezolvarea cea mai justă (...) Posedă cunoștințe solide inginerești și capacitate de analiză. Lucrează ca un cosmonaut profesionist”.

03a

Ediție specială Izvestia / România Liberă dedicată zborului cosmic sovieto-român. A fost publicată în tiraj limitat (Arhiva M.A.E.)

 

Evaluaţi acest articol
(6 voturi)
Ultima modificare Marți, 24 Martie 2020 09:21

1 comentariu

  • ,Mioara.radu@live.com
    Link la comentariu ,Mioara.radu@live.com Miercuri, 12 Februarie 2020 16:23

    Bravo, bravo, bravo!!!!

Lasă un comentariu

Asigură-te că ai introdus toate informațiile necesare, indicate printr-un asterisk (*). Codul HTML nu este permis.

Categorii

Acest site folosește “cookies”. Continuarea navigării implică acceptarea lor.