În seara zilei de 12 octombrie, Pecerski și Lajtman s-au întâlnit din nou cu liderii evreilor polonezi. Locotenentul le-a explicat că planul se baza pe două trăsături ale cadrelor S.S.: lăcomia și punctualitatea. Lăcomia le va permite să-i ademenească în anumite locuri unde puteau fi uciși, iar punctualitatea le permitea să-i omoare pe toți la timpul stabilit.

Data revoltei a fost stabilită pentru a doua zi, 13 octombrie 1943. Se aflasă că mai mulți S.S.-iști, inclusiv comandantul lagărului, urmau să plece pentru câteva zile. Din fericire, unul dintre cei care lipseau era Gustav Wagner, un tip foarte bănuitor și perspicace, care ar fi putut să le ghicească planul numai văzând încordarea de pe fața lor.

Momentul ales era apelul de la ora 17.00, care avea două avantaje. Erau toți adunați (mai puțin cei din zona camerelor de gazare) și puteau fi informați pe moment că trebuie să evadeze. De asemenea, se apropia întunericul, ceea era de mare ajutor în următoarele 12 ore, care erau esențiale pentru a se îndepărta de lagăr.

Cu o oră înainte, la 16.00, trebuia să începă uciderea S.S.-iștilor, cu topoare, ciocane sau alte unelte aflate în atelierele de tâmplărie. În secret, deținuții au făcut rost și de câteva cuțite.

Desigur, tot înainte de evadare, firele de curent electric și de telefon trebuiau tăiate...

Pentru a se sincroniza, liderii revoltei au primit ceasuri furate din depozitele cu obiectele celor uciși. Totul era pus la punct de dimineață și tot ce aveau de făcut era să aștepte să treacă ziua... Întâmplător și neașteptat, pe la ora 10.30, un grup de S.S.-iști care păzeau un obiectiv în apropiere și-a făcut apariția. Veniseră în lagăr să bea și să-și petreacă timpul cu câteva ucrainence...

Evadarea – de care nu știau decât puțini deținuți – s-a amânat pentru ziua următoare. Din nou, pentru inițiați, timpul a trecut sub o presiune imensă dar fără incidente notabile.

Chiar înainte de 16.00 a început asasinarea călăilor. Primul a fost untersturmführer-ul (sublocotenentul) S.S. Johann Niemann care, în lipsa șefului, asigura comanda lagărului. A fost invitat la atelierul de croitorie, care era deservit de evrei, sub pretextul că a fost descoperită o superbă haină de piele care i s-ar fi potrivit de minune. Bineînțeles, haina provenea de la un evreu gazat...  

A îmbrăcat-o și, în timp ce se privea în oglindă, a primit în cap o lovitură de topor...