Login to your account

Username *
Password *
Remember Me

Create an account

Fields marked with an asterisk (*) are required.
Name *
Username *
Password *
Verify password *
Email *
Verify email *
Captcha *
Reload Captcha
Sorin Turturică

Sorin Turturică

„Spion” – este cuvântul pe care românii îl folosesc de cele mai multe ori atunci când vine vorba despre generalul Nicolae Militaru.

S-o spunem de la început: el nu a fost spion sovietic! Nu avea cum. Conform legilor de atunci și de astăzi, dacă un cetățean român furnizează altui stat informații clasificate, el trădează. În interiorul granițelor țării, spionaj fac numai străinii.

A fost trădător? Din nou, trebuie să nuanțăm. Dacă a devenit agent al G.R.U., probabil nu vom afla niciodată. Dacă, totuși, a fost, atunci de ce l-ar fi expus sovieticii, într-un loc public, unde să poată fi ușor urmărit și filmat? Nu prea este stilul lor...

A avut simpatii pro-sovietice? Faptele sale și anturajul din decembrie 1989 ne îndreptățesc să credem că da. Însă una este să trădezi, alta este să aștepți la cutie un vânt prielnic pentru a-ți pune în practică ambițiile personale.

Așadar, cine a fost generalul Militaru și cum a trădat în 1978, când a pierdut comanda Armatei a II-a? Acum, la 30 de ani de la crimele Revoluției din 1989, este timpul să judecăm fără patimă. Să căutăm mai multe dovezi, apoi să tragem concluzii.

  

De aceea, vă propun o mărturie care aduce o perspectivă nouă. Este vorba de un fragment dintr-un interviu realizat în anul 2008 cu generalul Mircea Mocanu (1926-2016), fost comandant al apărării antiaeriene în anii 1975-1990.

Mircea Mocanu a fost menținut de către Nicolae Ceaușescu timp de 15 ani în funcția respectivă. Era văzut în epocă drept un om al regimului, un „antisovietic”, care se opunea presiunilor ca Moscova să controleze spațiul aerian al României în cazul unui război care ar fi angajat Tratatul de la Varșovia.

După cum veți citi în interviu, el a răspuns de finalizarea planului de operații pe linie aeriană, dar l-a tergiversat până în 1989, din ordinele lui Ceaușescu. Motivele sunt foarte interesante și, printre altele, au dus la decăderea lui Militaru.

În interviul de mai jos, Mocanu se îndoiește că Militaru a trădat, prezentând argumente logice. De asemenea, susține că a fost schimbat din funcție pentru că l-a umilit pe Ceaușescu de față cu Brejnev. Iar Mocanu, un general care – indiscutabil – a avut un rol important în a ține Uniunea Sovietică la distanță în ultimii ani de comunism, nu avea de ce, la momentul interviului, să încerce să-l spele de păcate pe Militaru, dacă l-ar fi considerat vinovat.

Înainte de a vă ura „Lectură plăcută!”, simt nevoia să menționez că materialul de față nu-și propune să găsească justificări pentru comportamentul brutal din decembrie 1989 al generalului Militaru. El nu a fost o victimă a lui Nicolae Ceaușescu, ci un oponent al său. Unul foarte periculos și răzbunător...

**********

 

Sorin Turturică: ...nu am vorbit nimic, atunci când am făcut referire la cei cu studii în Uniunea Sovietică, despre Nicolae Militaru.

Mircea Mocanu: Pe Nicolae Militaru îl chemase de fapt, Militaru Lepădatu. A fost lepădat când era mic şi a fost găsit de un militar care l-a dus la orfelinat. Şi ăia, acolo, i-au zis Militaru Lepădatu. Ulterior, şi-a schimbat numele... (o pauză mai lungă) Teoria că generalul Militaru, pe o terasă, la un restaurant, ar fi transmis secrete militare unei femei care reprezenta K.G.B.-ul este o invenţie, o făcătură a Securităţii. Nu avea ce să transmită U.R.S.S.-ului. Nu avea ce să ştie. Una la mână: ce a comandat el? El a fost comandant la Armata de la Bucureşti. Ori, armata asta era pusă unde se găsea de către sovietici. După război, ei au stabilit locul fiecărui regiment. Doi la mână: în fiecare primăvară, anual, până în 1989, se trimiteau, de la Marele Stat Major, la Moscova, la Comandamentul Unificat, text, hartă şi tabele cu Forţele Armate Române. Iar tehnica de luptă, nu numai că o aveam de la ei, dar veneau periodic să-i verifice capacitatea de luptă. Şi atunci, ce secrete ştia el? Eu ştiu ce secrete vindea Militaru femeilor. Că-i plăceau femeile! Era un bărbat bine, un bărbat deştept, un cuceritor de primă clasa. Toată lumea ştia lucrul acesta.

Sorin Turturică: Şi atunci de unde i s-a tras?

Mircea Mocanu: Vă spun eu de unde! Când a venit ultima oară Brejnev la Bucureşti, după ce a coborât din avion, a salutat garda, s-a cântat imnul... A trecut la strâns mâini. Au fost întâi Comitetul Central şi guvernul, câţiva activişti, după ei urmând reprezentanţii Armatei. Eram aşa: primul, generalul Militaru, reprezentând armata de uscat; al doilea, generalul Mocanu, reprezentând apărarea antiaeriană; al treilea, generalul Zărnescu, reprezentând aviaţia militară; şi al patrulea, contraamiralul Dinu – el era la Direcţia de Informaţii a Armatei, dar era îmbrăcat marinar şi reprezenta marina. Ceauşescu îl însoţea pe Brejnev. Brejnev abia îşi târa picioarele, abia dădea mâna cu noi. Era terminat, consumat! Între ultimul din guvern şi generalul Militaru era cam un metru şi jumătate. Când Brejnev a ajuns în dreptul lui Militaru, Militaru a salutat şi a zis în limba rusă: ,,Să trăiţi, tovarăşe mareşal al Uniunii Sovietice!” Ceauşescu a făcut ochii mari. Dar a trecut mai departe, a plecat, s-a terminat vizita. În scurt timp, Militaru a fost eliberat din funcţia de comandant al Armatei de la Bucureşti şi numit în funcţia de adjunct al ministrului Construcţiilor Industriale.

Sorin Turturică: A fost tras pe linie moartă…

Mircea Mocanu: Chiar aşa! Noua funcţie a prestat-o în uniformă. De unde toată tărăşenia asta? Eu, când am luat comanda Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului, în 1975, în Forţele Armate Unite ale Tratatului de la Varşovia funcţiona un nou statut la război, care era deosebit de statutul de până atunci. Eu am condus toate aplicaţiile comune ale Pactului, cu trupe, cu avioane, cu ţinte reale, cincisprezece ani, fără ca statutul la război al Forţelor Armate Unite să fie semnat de către România, de fapt, de către Nicolae Ceauşescu! În punctul de comandă, unde veneau generali sovietici, nu venea ministrul Apărării Naţionale, şeful Marelui Stat Major, nu venea nimeni din conducerea statului, pentru că nu se semnase statutul. Iar statutul nu fusese semnat pentru două motive. Primul: lui Ceauşescu nu-i convenea faptul că în statut se spunea că, la război, comandantul Forţelor Armate Unite este secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Iar Brejnev fusese avansat mareşal după ce toate celelalte ţări au semnat Statutul la Război al Tratatului de la Varşovia. Adică, Militaru l-a recunoscut pe Brejnev de comandant suprem. 

Sorin Turturică: Înseamnă că Ceauşescu s-a simţit umilit de Militaru în faţa lui Brejnev. Eu, şeful statului, nu te recunosc pe tine ca şef, dar te recunoaşte generalul meu şi te salută ca atare!

Mircea Mocanu: Tocmai. Ceauşescu a zis: ,,Nu! Pentru Armata Română, eu sunt comandantul suprem!” Acest lucru nu-i convenea lui Ceauşescu, dar nici nouă, armatei.

Sorin Turturică: Şi al doilea motiv?

Mircea Mocanu: A doua prevedere care îl nemulţumea: trecerea trupelor terestre, aeriene şi maritime ale unui stat pe teritoriul, spaţiul aerian şi cel maritim al altui stat membru se face la hotărârea comandanţilor militari ierarhici. Ceauşescu dorea modul de trecere să se stabilească prin convenţii guvernamentale bilaterale. Asta nu se poate! Când este război, nu mai stai de convenţii. Dar, asta le-a cerut el. Din 1975 şi până în 1989, anual am avut câte două-trei întâlniri cu delegaţii de la Moscova, să încheiem doar planul operativ şi planul de cooperare măcar pe linie aeriană. Nici pe acestea nu le-am încheiat, am rămas de ne-au apucat aşa evenimentele din decembrie 1989. Mi-a sărit în ochi faptul că ceea ce pretindea Ceauşescu de la sovietici era ceea ce a pretins Carol I, prin '877, tot de la ruşi. (...) Din 1975, până în 1989 inclusiv, anual aveam câte două-trei întâlniri cu sovieticii ca să acceptăm şi să semnăm, măcar pe linie de apărare antiaeriană două documente: Planul de Cooperare şi Planul Operativ... 

*************

Notă: generalul Mircea Mocanu face, totuși, o confuzie. Militaru nu a pierdut calitatea de comandant al Armatei a II-a „în scurt timp”. Între vizita lui Brejnev de la București (noiembrie 1976) și schimbarea lui Militaru din funcție (iunie 1978) au trecut un an și jumătate. Mărturia generalului Mocanu merită însă toată atenția, pentru că el a fost unul dintre puținii oameni informați de la vârful armatei în epoca respectivă.

Meseria de stewardesă a apărut în 1930, în Statele Unite. Nu a fost ceva planificat în vreun birou de companie aeriană, ci rodul ambițiilor unei tinere de 26 de ani, Ellen Church. Fata era asistentă medicală în San Francisco și, de curând, deținea și un brevet de pilot pentru avion de mici dimensiuni.

Inițial, Ellen a dorit să se angajeze ca pilot pe un avion de transport pasageri la Boeing Air Transport (B.A.T.), dar a fost refuzată de Steve Simpson, directorul local al companiei. I-a spus că o admiră pentru ceea ce și-a propus, dar nu poate s-o ajute. Cu o femeie la manșă, bărbații nu ar fi avut curaj să zboare ca pasageri...

Atunci, domnișoara Church a venit cu o altă propunere: ar putea fi însoțitoare de bord! Era nevoie de o astfel de meserie, iar ea era foarte potrivită. Ca femeie, le-ar da încredere pasagerilor să zboare, iar ca asistentă ar ști cum să le vorbească pentru a-i calma și chiar cum să-i ajute, în caz că i-ar veni rău vreunuia...

Lui Simpson i-a plăcut ideea și a fost de acord să o pună în practică. Primul zbor a avut loc la 15 mai 1930, pe traseul San Francisco-Chicago și a durat 20 de ore. A fost un succes instantaneu! Pe lângă motivele practice evocate mai sus, a fost și o ocazie excelentă pentru publicitate.  

Din acestă zi, lucrurile au evoluat rapid. Boeing Air Transport a decis să introducă stewardese pe toate cursele sale și i-a cerut domnișoarei Church să selecteze încă șapte fete, care urmau să primească un salariu lunar de 125 dolari. Ceea ce Ellen a și făcut, dar mai întâi a stabilit câteva condiții:

1. Candidatele aveau obligația de a fi licențiate ca asistente medicale;

2. Să nu fie căsătorite sau logodite, pentru că meseria prevedea călătorii pe distanțe lungi, pentru mai multe zile, iar un scandal ar fi afectat imaginea companiei;

3. Să nu fie mai înalte de 163 cm și să nu cântărească mai mult de 52 kg; aceasta pentru că aeronavele aveau cabinele micuțe și pentru că existau limitări serioase de greutate la decolare;

4. În sfârșit, chiar dacă erau micuțe și slăbuțe, fetele trebuiau să fie puternice. Urmau să-i ajute pe pasageri la căratul bagajelor și pe pilot la alimentarea avionului în timpul escalelor. Ah, da! Și la împinsul aeronavei în hangar, după aterizare...

Celelalte companii aeriene din Statele Unite s-au grăbit și ele să-și angajeze propriile „sky girls”. Dacă ținem cont că toate acestea se întâmplau în plină criză economică, în vremuri în care cheltuirea fiecărui dolar era bine calculată, înțelegem mai ușor cât de mult a însemnat pentru pasageri apariția unor însoțitoare de bord pe culoarul avionului. Prezența lor plăcută, zâmbetul politicos și comportamentul elegant au fost pata de culoare care a înviorat monotonia călătoriei.

Din păcate, în 1932, Ellen Church a suferit un accident de automobil și fost nevoită să renunțe la meseria pe care a inventat-o. A redevenit soră medicală, iar mai târziu, în anii celui de-al Doilea Război Mondial, a pregătit asistente medicale pentru armata americană.

A decedat în 1965, într-un accident de călărie.

Pagina 1 din 2

Latest Tweets

Bombardamentul de la 1 aug. 1943 Amintirile gen.-maior (rtr.) Teodor Temelcu "Deși tatăl meu a fost ofițer de infan… https://t.co/esXhD4IUW2
Eliberat în dec. 1955 și repatriat, Dinu Movilă a cerut o mărire de pensie. Nicolae Ceaușescu a pus următoarea rezo… https://t.co/4z7B4LYAcz
De la Brașov la Essendon. O aventură aeriană insolită Un articol in memoriam ing. Traian Tomescu https://t.co/wxE26ZEp1m
Follow Culorile Trecutului on Twitter

Articole recente

Cum l-a jignit generalul Militaru pe Ceaușescu în fața lui Brejnev

Ellen Church - domnișoara care a inventat meseria de stewardesă

Războiul elicopterelor: Vietnam, 1965-1973

Călugării franciscani înarmați - simbolul statului Monaco

1918-1919-1925. Principele Carol renunță, de trei ori, la calitatea de moștenitor al Tronului României

Abdicarea lui Cuza, povestită de complotistul Nicolae Golescu

Despre eroismul unor soldați obișnuiți. Un episod de război...

Bombardamentul de la 1 august 1943. Amintirile generalului-maior (rtr.) Teodor Temelcu

Aspecte necunoscute ale primei vizite făcute de Henri Coandă în România comunistă

Acest site folosește “cookies”. Continuarea navigării implică acceptarea lor.