În vara anului 1943, pe măsură ce se observa o scădere a transporturilor, s-a răspândit zvonul că lagărul va fi lichidat, iar deținuții din echipele de muncă vor fi asasinați. Zvonurile au devenit credibile după ce evreii din echipele de muncă ale lagărului de exterminare Belzec au fost aduși la Sobibor și gazați. În hainele lor abandonate înainte de a intra în camerele de gazare, cineva a lăsat un bilețel, scris în idiș, probabil înainte de a coborî din tren: „Am lucrat la Belzec timp de un an. [Când lagărul s-a închis] nimeni nu știa unde vom fi trimiși. Ne-au spus că vom merge în Germania și ne-au dat pâine, conserve și votcă pentru trei zile. Ne-au mințit. Am ajuns la Sobibor și știm ce ne așteaptă. Să știți că și voi veți fi uciși! Răzbunați-ne!”.
Din acel moment, evreii de la Sobibor au început să se organizeze. Unii au propus să se revolte, pentru a oferi ocazia gardienilor să-i împuște, primind o moarte mai demnă decât gazarea.
Unul dintre deținuți, Leon Felhendler, aflat în lagăr de la începutul anului 1943, a fost de părere că era mai bine să se încerce o evadare generală și a devenit liderul unui grup de acțiune care a început să gândească un plan. Au trecut mai multe săptămâni și Leon a respins toate variantele aflate în discuție, rând pe rând. De fiecare dată, o problemă rămânea nerezolvată: cum să neutralizezi cei peste o sută de S.S.-ști și gardieni ucraineni cu oamenii extenuați și lipsiți de arme din lagăr?
La 22 septembrie 1943 în lagăr au fost aduși 2000 de evrei ruși, inclusiv un detașament de militari. Cei mai mulți au fost uciși imediat, dar unii au fost selectați să lucreze la niște construcții de lemn ce urmau să adăpostească un depozit de muniții. Unul dintre militari era locotenentul Alexandr Pecerski, un evreu ucrainean în vârstă de 34 de ani. Până la război era un intelectual inofensiv, mare iubitor de teatru și muzică.
Pecerski a fost pus să lucreze ca tăietor de lemne în echipa care asigura crematoriul. Într-una din primele zile, i s-a cerut să doboare la pământ, în cinci minute, un copac destul de gros. I s-a spus că dacă va reuși, va primi un pachet de țigări. Dacă nu, va încasa 25 de lovituri de bici.
Prizonierul l-a doborât în patru minute și jumătate. Când un subofițer S.S. i-a întins un pachet cu țigări, a fost refuzat: Nu, mulțumesc! Nu fumez...
SS-istul a plecat și a revenit cu o jumătate de pâine și un pachet de margarină. Din nou, Pecerski l-a refuzat: Mulțumesc, dar mâncarea pe care o primesc aici este suficientă! Câteva minute mai târziu, subofițerul a fost văzut aruncând pâinea și margarina pe podeaua unei magazii, urlând: Un soldat sovietic m-a refuzat zicând că masa îi este suficientă!
