Au durat mai multe zeci de secunde – extrem de prețioase – până când germanii și ucrainenii au realizat ce se întâmplă și au început să tragă în deținuți. Evreii au răspuns cu foc, dar nu este clar câți paznici au reușit să doboare.

Exact atunci, undeva în altă zonă a lagărului se întorcea de la muncă un alt grup de 60 de evrei. Gardienii i-au oprit până când situația s-a calmat, apoi i-au executat pe toți. De asemenea, au fost executați și ceilalți evrei care, din diferite motive, nu au putut sau nu au vrut să fugă.

Într-adevăr, au existat și deținuți care au rămas pe loc, deși aveau ocazia să evadeze. În timp ce se îndrepta spre poarta principală, Pecerski a aflat că unele femei – din teamă – au refuzat să fugă și s-au intrat în baraca lor. S-a întors la ele, le-a spus că vor fi împușcate sigur dacă rămân, dar nu a reușit să le convingă.

A plecat, printre ultimii, spre poarta principală și a ajuns când gărzile ucrainene de acolo tocmai rămâneau fără muniție (pentru că nu aveau încredere în ucraineni, germanii le-au dat doar câteva cartușe de persoană).

Atât Pecerski, cât și Felhendler, au fost printre cei circa 300 de prizonieri care au ajuns în pădure. Sigur, în zilele următoare, mulți dintre ei au fost prinși și uciși de soldații plecați în urmărirea lor. Au fost însă câteva zeci care au reușit să supraviețuiască până la sfârșitul războiului.

Leon Felhendler nu a fost unul dintre aceștia. A stat ascuns în Lublin, până în vara anului 1944, când sovieticii au ajuns la Vistula. A dus o viață liniștită până la începutul lunii aprilie din anul următor, când a fost împușcat de naționaliștii polonezi (se pare că îl bănuiau de o apropiere prea mare de sovietici). A decedat la 6 aprilie 1945.  

Alexandr Pecerski și alți militari sovietici s-au alăturat partizanilor polonezi, apoi celor din Bielorusia. După ce a revenit în rândurile Armatei Roșii, Pecerski a fost trimis să lupte într-un batalion disciplinar. Înainte ca războiul să se încheie, a depus mărturie despre atrocitățile de la Sobibor în fața unei comisii înființate la Moscova. A fost crezut și reabilitat. Nu a scăpat însă de alte necazuri. A fost arestat în 1948, în timpul unei campanii antisemite a Kremlinului. A fost eliberat în scurt timp, datorită presiunii internaționale. Evenimentele de la Sobibor deveniseră cunoscute în lume și Pecerski era un erou pentru liderii occidentali... Și-a trăit restul vieții la Rostov pe Don, unde a decedat la începutul anului 1990.

Bibliografie:

Jules Schelvis, Sobibor. A History of yhe Nazi Death Camp, London, Bloomsbury, 2007.

Selma Leydesdorff, Sasha Pecherschy. Holocaust Hero, Sobibor Resistance Leader and Hostage of History, New York, 2017