La rândul meu, l-am rugat să ordone trupelor sale să înceteze focul: imediat a dat ordin unui ofițer care a plecat cu automobilul spre hangarele aviației.

Focul a încetat: inamicul se retrage spre oraș; ai noștri păstrează frontul. Ofițerii detașamentului mă înconjoară; „tribunul poporului”, prin intermediarul său, un tânăr căpitan de cavalerie, mă roagă, din nou, a-l însoți până la Parlament, în schimbul a doi ofițeri unguri rămași ca ostatici sub pază.

Mă urc în automobil; lângă șofer ia loc caporalul Pogor Vasile, iar subsemnatul, domnul Haubrich Josef și căpitanul ungur, intermediarul, în spate.

Intrăm în oraș. Mii de soldați fără arme umplu străzile Budapestei și, văzându-mă, încep a huidui și a amenința cu pumnul. „Tribunul poporului” îmi spune să nu țin seamă de aceste gesturi, deoarece aceștia sunt rămășițele bandelor lui Béla Kún și pe care le-au dezarmat. În același timp se ridică în picioare în mașină, rămânând astfel până la Parlament.

Ajunși la Parlament, sunt condus într-o sală mare, unde se găseau adunați toți miniștrii. La intrarea în sală sunt întâmpinat de domnul Agoston Peter, care mă invită să iau loc la mijlocul unei mese în fața sa, în jurul său luând loc toți ceilalți miniștri. Un colonel ungur ce stătea în spatele domnului Agoston Peter îmi prezintă două cópii după niște telegrame semnate de domnul Clemenceau și din care reieșea ca trupele din armata română care înaintează spre Budapesta să se oprească pe poziția unde se vor găsi la primirea telegramei, urmând ca armistițiul să se încheie la Paris.

Le-am răspuns că aceste telegrame pentru mine, ca militar, nu pot constitui un ordin, și un atare ordin poate fi luat în seamă numai dacă el mi-ar veni de la șefii mei; îi rog ca aceste telegrame să mi le dea pentru a face ca ele să parvină comandanților mei, însă, până la primirea unui alt ordin, eu am misiunea de a intra în Budapesta.

Spunându-le acestea, mă uitam în ochii colonelului ungur care, prin gesturi, mă aproba. În acest moment, apare în sală locotenent-colonelul Romanelli, din armata italiană. Apariția lui a produs un fel de ușurare pe fața miniștrilor unguri. El a luat loc în stânga domnului Agoston Peter, apoi, adresându-se subsemnatului, mă întrebă dacă nu am primit telegrama domnului Clemenceau, pe care domnia sa, prin mai mulți curieri, a trimis-o comandanților români. I-am răspuns negativ și că abia acum mi s-au predat două cópii pe care le voi face să parvină, cât mai curând posibil, șefilor mei.