La ieșirea de la Parlament sunt întâmpinat de ziariștii străini, francezi, americani și italieni, cu o mișcătoare manifestație de simpatie la adresa armatei române. Ziariștilor le-am mulțumit pentru manifestația ce o fac armatei noastre care intră în Budapesta, pentru a salva populația de ororile bolșevismului, garantându-le ordinea și siguranța.
Însoțit de ofițerul pus la dispoziție și de caporalul Pogor Vasile, am plecat cu automobilul la cazarma destinată pentru cantonament. Am găsit cazarma arhiplină de soldați ai armatei lui Béla Kún, care au predat armele; sunt condus la colonelul comandant, căruia-i sunt prezentat de însoțitor și care-i arată motivul prezenței mele.
Atunci colonelul se ridică de pe scaun și, cu lacrimi în ochi, îmi spune:
- „Iată, domnule căpitan, ce ajunge o armată condusă de niște oameni ce nu au cunoscut niciodată iubirea de patrie”. Apoi mi-a spus că evacuarea cazărmii este imposibilă, deoarece el nu are nicio autoritate asupra soldaților.
Atunci am hotărât a nu mai intra în acea seară în cazarmă și am ales o fabrică din imediata apropiere de locul unde se afla detașamentul meu. În timpul nopții am primit știrea că întreaga brigadă va fi cel mai târziu în ziua de 4 august, orele 9, la Budapesta.
În noaptea de 3/4 august nimeni nu a dormit o clipă. Bucuria izbânzii noastre făcuse ca oboseala sforțărilor continue din ultimele zile să nu fie simțită.
La 4 august 1919, către orele 9, Brigada a 5-a Roșiori, sub comanda domnului general Constanțiu Mihail, sosește la marginea de est a Budapestei. Un mic repaus, în timpul căruia am dat raportul detaliat asupra celor petrecute, iar trupa și-a pus în ordine ținuta și s-a spălat de praful ce primise în timpul marșului. Către orele 10.30-11.00, trompeții regimentelor 2 și 7 Roșiori, constituiți într-un pluton, cântând cum poate niciodată n-au cântat mai frumos, urmați de regimentele respective, pătrund în Budapesta, traversând-o prin Bulevardul Andrássy, trec Dunărea pe podul din dreptul insulei Margareta, ocupă în după-amiaza zilei, către orele 14, cartierul vilelor Zugliget.
Acesta este adevărul adevărat asupra ocupării, de către ostașii români, a Budapestei.
Sursa: „Revista istorică”, vol. XXV, nr. 7-p, iulie-septembrie 1939, pp. 208-213.
