Avea 28 de ani, i se spunea Raymonde de Laroche și se credea că este baroneasă. Era brunetă, înaltă, frumoasă și elegantă. Trăia la Paris, unde era întâlnită în lumea modei, a teatrului și a filmului.
În realitate, se numea Elise Deroche și era fiica unui instalator din capitala Franței. Iar marea ei pasiune era sportul. Din copilărie și până pe la 22-23 de ani a practicat echitația, tenisul, patinajul, ciclismul, motociclismul și automobilismul.
În 1906 au avut loc mari victorii în domeniul aviației la Paris. În martie a zburat românul Traian Vuia, iar în octombrie, brazilianul Alberto Satos-Dumont. Raymonde de Laroche a fost entuziasmată de acest nou domeniu, văzut deocamdată ca un sport periculos.
S-a apropiat de aviație cu ajutorul fraților Voisin, doi mecanici care lucrau, la acel moment, pentru Santos-Dumont și frații Farman. Ulterior, ei vor avea propriul atelier de construit și reparat material volant. Raymonde era prietenă cu Charles Voisin și, cu ajutorul lui, la 22 octombrie 1909 a început lecțiile de zbor la Châlons-en-Champagne, un oraș aflat la est de Paris.
Pe vremea aceea nu existau avioane de școală, cu post pentru elev și instructor. Fata a învățat inițial să ruleze pe sol, apoi a decolat singură. Zborurile au fost, la început, niște salturi din ce în ce mai lungi și mai înalte. Apoi, a învățat să controleze avionul în aer, făcând cercuri și opturi...
La 4 ianuarie 1910 a făcut o greșeală tipică începătorilor. A avut prea multă încredere în sine și a venit prea brusc la aterizare. A trecut razant pe deasupra unor copaci și a lovit unul dintre ei. Avionul s-a prăbușit!
Raymonde a scăpat numai cu clavicula ruptă și cu câteva săptămâni de spitalizare. I s-a propus să ia o pauză mai lungă, până la restabilirea completă, dar nici nu a vrut să audă. Știa că în Franța și în Belgia, alte patru domnișoare luau lecții de zbor, fiecare dorind să devină „prima aviatoare a lumii”.
Raymonde era cea mai avansată dintre ele și, cu acest gând, a revenit la aerodrom. În luna februarie, domnișoara de Laroche a mers în Egipt, unde a participat ca pilot la un spectacol aerian. A fost intrarea ei în lumea aviației... Proba de brevet a avut loc la 8 martie 1910 și nu i s-a părut dificilă. A decolat, a făcut evoluțiile pe care comisia i le ceruse și a aterizat. A primit brevetul nr. 36 al Aero Clubului Franței.
La scurtă vreme de la acest succes istoric, a plecat în capitala Rusiei, la Sankt Petersburg, unde urma să susțină un zbor demonstrativ. Acolo a avut ceva probleme: după ce a decolat, fumul care se ridica deasupra caselor din oraș a amețit-o și a făcut-o să se rătăcească. Dând cercuri tot mai largi și având noroc, a reușit să găsească aerodromul. După ce a aterizat, țarul Nicolae al II-lea a felicitat-o personal.
În iulie 1910 a avut loc „Marea săptămână aeronautică” de la Reims, în Champagne. Aproape toți aviatorii lumii s-au întâlnit pentru a realiza cel mai mare spectacol aerian de până atunci. Firesc, au avut loc și accidente, mai multe avioane ciocnindu-se în aer. Una dintre persoanele cu ghinion a fost Raymonde de Laroche. Desigur, și pe atunci lumea era plină de „specialiști” în aviație, iar unii dintre ei au considerat accidentul drept o dovadă a faptului că femeile nu pot conduce aeroplane, neavând curaj, forță și dexteritate, așa cum aveau bărbații.
Presa, contactându-i părinții, pentru a afla mai multe despre starea ei, a descoperit că domnișoara avea un băiețel de 7 ani. Din nou, unii au atacat-o, spunând că numai femeile iresponsabile și cu moravuri mai puțin stricte – cum, iată!, era ea – aveau dorința de a pilota avioane.
În accidentul de la Reims, Raymonde a fost grav rănită. A avut mai multe fracturi și a stat în spital câteva luni. După ce a ieșit, a suferit un nou accident grav, de data aceasta de automobil. La volan era Charles Voisin, care și-a pierdut viața. Raymonde a scăpat cu viață, dar cu răni grave. S-a întâmplat la 26 septembrie 1912, lângă Lyon.
În 1913 a revenit în aviație și a reușit un zbor spectaculos de 324 km, în patru ore. A fost un record de durată care i-a adus Cupa Femina.
Izbucnirea Primului Război Mondial a pus capăt, pentru patru ani, aviației civile. Pe Raymonde o găsim evacuând răniții, ca șofer de ambulanță.
Imediat după război, cu același entuziasm, domnișoara de Laroche a revenit în lumea recordurilor aeronautice. La 7 iunie 1919, la bordul unui aparat Caudron G3, ea s-a ridicat la 3.900 m, doborând recordul feminin de înălțime. Trei zile mai târziu, ziarele publicau știrea că americanca Ruth Law a doborât recordul franțuzoaicei, urcând la 4.270 m. Așa că, la 12 iunie 1919, Raymonde de Laroche a decolat din nou și a urcat până 4.800 metri.
Din păcate, la 18 iulie 1919, Raymonde a ieșit definitiv din scenă. A decedat într-un accident de avion, pe aerodromul Le Crotoy, pe când se pregătea să devină prima femeie pilot de încercare. În amintirea ei, în fiecare an, în săptămâna care cuprinde ziua de 8 marite, se desfășoară „Săptămâna Internațională a Femeilor din Aviație”.