Vă prezentăm mai jos un document – studiu de caz: Istoria României în manualele sovietice tipărite în 1977.

Poate că – pasionați de istorie fiind – v-ați întrebat ce cred vecinii românilor despre evenimentele istorice pe care le avem în comun cu ei... Cum sunt prezentate în cărțile lor evoluția etnică, politică, economică, militară sau culturală a Europei de Sud-Est? Oare faptele din trecut care se studiază în școală sunt prezentate la fel, atât în România, cât și în țările vecine?

Toată lumea știe că istoriografia maghiară diferă mult de cea românească în ceea ce privește formarea poporului român și evoluția politică a Transilvaniei. Sunt diferențe semnificative și în cărțile ucrainenilor, bulgarilor, sârbilor sau – de ce nu? – ale basarabenilor și rușilor?

Site-ul „Culorile Trecutului” va oferi, prin câteva articole, informații din arhivele diplomatice referitoare la modul în care românii au fost percepuți de vecinii lor în secolul al XX-lea. Poate că vom deschide o Cutie a Pandorei. Nu este plăcut să privești într-o oglindă care – ți se pare ție – te distorsionează... Dar, dacă oglinda – așa defectă cum este – îți arată și adevăruri care te incomodează?

De exemplu, de ce ar fi dacii importanți pentru popoarele slave care au venit în partea aceasta de lume la câteva secole după cucerirea Daciei de către romani? Oare faptul că manualele sovietice de istorie antică i-a ignorat a fost o acțiune bine gândită, cu trimitere în plan politic, sau – pur și simplu – s-a considerat că Burebista și Decebal nu au fost semnificativi decât pe plan local? Nu avem un răspuns la această întrebare. Ne mărginim să observăm numai că diplomații români de la Moscova au fost neplăcut surprinși de referirile la spațiul românesc în manualele din U.R.S.S.

De asemenea, problema continuității daco-romane la nord de Dunăre era total ignorată de manualele sovietice... Copiii din U.R.S.S. se vor întâlni cu românii abia în secolul al XIX-lea.

Documentul de mai jos a fost realizat în urma analizării manualelor de istorie publicate la Moscova și la Chișinău în 1977. Deja, de câțiva ani, funcționa o comisie de istorici sovieto-română prin care se încerca atenuarea unor afirmații care la București au făcut o impresie proastă. Este vorba atât de fapte din antichitate și epoca medievală, dar – mai ales – din perioadele modernă și contemporană.