Ca ființe efemere, oamenii au fost mereu vulnerabili în fața bolilor.
De la „Ciuma din Atena” (430-427 î.Hr.) și până la pericolele recente de HIV, Ebola sau familia Coronavirus, planeta noastră a fost martoră la numeroase epidemii și pandemii care au schimbat total peisajul demografic.
Prin definiție, epidemia reprezintă o „extindere a unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o localitate, regiune etc.;” (cf. DEX), iar pandemia o „epidemie care se extinde pe un teritoriu foarte mare, cuprinzând mai multe țări, continente” (cf. DEX).
Organizația Mondială a Sănătății (O.M.S.) este cea care decretează starea de epidemie sau de pandemie. Cea mai recentă pandemie este cea de COVID-19, anunțată chiar de Directorul General, Tedros Adhanom Ghebreyesus. Termenul „pandemie”, după spusele sale, trebuie folosit cu atenție. Întrebuințat greșit, poate crea panică sau deznădejdea că lupta este pierdută. Deși este „prima pandemie cauzată de un coronavirus”, este și prima „pandemie care poate fi controlată”.
Oameni uniți, boli comune
Organizarea oamenilor în grupuri mai mari sau societăți a fost imperios necesară pentru dezvoltare, dar a dus și la propagarea mult mai rapidă a virusurilor. Schimburile comerciale, dezvoltarea rețelelor de drumuri, domesticirea animalelor și turismul au fost etape ale progresului care au ajutat enorm omenirea, dar care au atras și consecințe nefaste.
Pe lângă schimbul de bunuri sau experiențe, țările au „împrumutat” și boli „exotice” de la alte popoare. Cel mai bun exemplu îl reprezintă descoperirea Americilor – când numeroși amerindieni au fost răpuși de virusurile aduse de marii exploratori. Se estimează că peste 90% din populația indigenă a continentului american a decedat de boli venite din afară, până să dezvolte o imunitate sau până să fie vaccinată.
Campaniile actuale care militează pentru statul acasă, cauzate de pericolul COVID-19, sunt bazate pe experiențele globale anterioare. Închiderea granițelor, autoizolarea și diminuarea contactului cu alte persoane sunt măsuri-cheie în oprirea răspândirii virusurilor.
Vă prezentăm, mai jos, o listă a virusurilor și bacteriilor care au migrat între continente.
Epidemii și pandemii agresive
1. Variola
Dovezi arheologice din China, India și Egipt, arată că variola ar fi apărut înainte de Hristos, făcând milioane de victime până să fie ținută sub control. „Lumea nouă”, America a cunoscut cel mai bine efectele nefaste ale acestei boli.
Expediția lui Cristofor Columb din 1492 a adus un nou continent pe hărțile vremurilor, dar și consecințe nefaste pentru locuitorii acestuia, care trăiau feriți de pericolele exogene ale societății moderne. Virusurile și bacteriile europene au început să ajungă în Americi o dată cu marii conquistadori, veniți din Spania și Portugalia.
Spaniolii aduc variola pentru prima dată în 1509, pe insula Hispaniola. Începând cu anul 1520, prin mișcările de colonizare a Americii de Sud, ajunge și în Imperiul Aztec și Mayaș. Cele două mari popoare vor fi diminuate semnificativ de boli și vor fi cucerite rapid.
Un secol mai târziu, în 1633, în orașul Plymouth din Massachusetts triburi întregi de indieni americani dispar din cauza acestei boli. Un alt oraș grav afectat din Massachusetts a fost Boston: începând cu anul 1636 a cunoscut șapte epidemii, ultima (1721) fiind cea mai feroce; jumătate din populație a fost infectată, iar restul au fugit de spaimă, răspândind virusul pe tot continentul.
În 1796 apare vaccinul, dar boala continuă să facă milioane de victime până în 1967, când Organizația Mondială a Sănătății impune vaccinarea în masă.
În 2019 s-au sărbătorit 40 de ani de la eradicarea totală a virusului.
