Login to your account

Username *
Password *
Remember Me

Create an account

Fields marked with an asterisk (*) are required.
Name *
Username *
Password *
Verify password *
Email *
Verify email *
Captcha *
Reload Captcha

Pâinea de la Oarba de Mureș

Pâinea de la Oarba de Mureș Sursa foto: Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”

Era în septembrie 1944, la Oarba de Mureș… Ploua și era frig. De pe dealuri, germanii măturau cu foc toată plaja, care se întindea – pe câteva sute de metri – până la Mureș. Soldații români, cei care mai trăiau, stăteau ascunși în adăposturile individuale, așteptând. O dată cu venirea întunericului, șansele de a trăi câteva ore în plus creșteau.

Sublocotenentul Traian Rotaru din Divizia 11 Infanterie ajunsese până la poalele Dealului Sângeorgiu. Acum, spre seară, stătea în adăpost. Ploua și apa se scurgea de pe deal, inundându-i groapa. Din când în când, o arunca afară folosindu-se de cască. Ploua, îi era frig și îi era foame. Nu avea nici haine uscate, nici mâncare. Iar furia luptei din timpul zilei îl consumase. Acum, spre seară, epuizarea își spunea cuvântul. Și-ar fi dorit o masă caldă, să mai prindă puteri, să reziste peste noapte. Era însă puțin probabil ca marmitele să fie aduse la nord de Mureș. Lunetiștii germani trăgeau în tot ce mișca…

Ploaia s-a oprit. Întunericul a adus speranța unei mese calde și a reaprovizionării cu muniție. Numai că militarii germani de pe creste au lansat rachete de semnalizare, care luminau plaja de parcă ar fi fost ziuă. Așa că, nu au mai venit nici sanitarii, nici cei de la aprovizionare. De îngroparea morților nici nu putea fi vorba. Iar mirosul de cadavru intrat în putrefacție, împreună cu gemetele răniților, dominau valea.

Sublocotenentul Rotaru a scos capul din adăpost și a privit în jurul lui. O rachetă aprinsă aproape imediat l-a făcut să se ghemuiască la loc. Dar, în fracțunile de lumină, cât a avut împrejurimile sub observație, a văzut cadavrul decapitat al unui soldat român. Nu era departe de el. Și i-a văzut și sacul de merinde, care era parcă un pic umflat. Să fi avut mâncare în el? Merita să riște pentru a afla...

Când s-a făcut beznă, s-a târât până la soldatul căruia o schijă îi retezase capul. Febril, a întins o mână spre sacul de merinde și a găsit o bucată de pâine. S-a întors în adăpost înainte să fie lansată o nouă rachetă de semnalizare.

Pâinea era udă și avea gust dulceag. Nu putea să o mânânce, îi închega dinții și limba.

Din nou, germanii au luminat noaptea. Ochii lui au văzut ceea ce mirosul îi spusese deja. Pâinea era îmbibată de sânge. A hotărît însă că trebuia să mânânce. A doua zi va lupta din nou. A curățat-o cât a putut, a aruncat, cu grijă, partea cea mai vătămată, și a mâncat, din câteva înghițituri, restul.
Astfel de pâine s-a mâncat la Oarba de Mureș...


Evaluaţi acest articol
(4 voturi)
Ultima modificare Miercuri, 29 Ianuarie 2020 18:13

Lasă un comentariu

Asigură-te că ai introdus toate informațiile necesare, indicate printr-un asterisk (*). Codul HTML nu este permis.

Categorii

Latest Tweets

Aventurile temerarului aviator Ionel Ghica: "Avionul a pornit ca din pușcă cu o viteză vertiginoasă. A coborât vale… https://t.co/F6LBZy9xdB
Când și de ce au venit bulgarii în Balcani - Fapte istorice relatate de Culorile Trecutului... https://t.co/ZoGuY2CQur
Te-ai întrebat vreodată: de ce ZIua Forțelor Aeriene este sărbătorită de Sfântul Ilie? https://t.co/CztLoD6JJZ
Follow Culorile Trecutului on Twitter

Articole recente

O secundă furată unei lumi

Republica de la Ploiești și Patria recunoscătoare

O ruletă rusească: evadarea din lagărul Sobibor

Aventurile temerarului aviator Ionel Ghica

Când și de ce au venit bulgarii în Balcani

Piața Obor – aspecte necunoscute sau „decolorate” în timp

De ce 20 iulie este Ziua Forțelor Aeriene

Avionul I.A.R.-825, un prototip românesc rămas necunoscut

O ipoteză: Mihai Viteazul nu a plănuit să lupte la Călugăreni

Acest site folosește “cookies”. Continuarea navigării implică acceptarea lor.