La 29 august 1936 ministrul de Externe al României, Nicolae Titulescu, a fost demis, în urma unui concurs de împrejurări care i-a fost defavorabil:
- regele Carol al II-lea era gelos pe prestigiul său;
- unele persoane importante de pe scena politică românească – inclusiv primul-ministru Gheorghe Tătărescu – aveau impresia că Titulescu le trata cu superioritate;
- ridicarea pe plan internațional a Germaniei și Italiei, ai căror lideri – Hitler și Mussolini – erau antipatizați și combătuți de ministrul român de externe;
- politica lui Titulescu de apropiere de Uniunea Sovietică, în speranța că aceasta ar recunoaște, în cele din urmă, unirea Basarabiei cu România;
- tensionarea relațiilor cu Polonia, cu care România era aliată împotriva unei agresiuni sovietice, ca urmare a încercării de normalizare a relațiilor dintre București și Moscova;
- apropierea de forțele republicane spaniole, pentru care a intermediat un ajutor militar.
Sub pretextul nevoii de remaniere guvernamentală, în seara zilei de 29 august 1936, primul-ministru Gheorghe Tătărescu l-a înlocuit din funcție și – pentru că ministrul era plecat din țară – l-a înștiințat printr-o telegramă. Iată textul acesteia:
Pentru a putea încheia ultima perioadă a guvernării noastre am socotit necesar să iau în considerare o largă remaniere a cabinetului. Stop. Evenimente interne au reclamat această remaniere cu un ceas mai devreme și, pentru a o realiza, am prezentat azi M.S. Regelui demisiunea cabinetului, care a fost primită. Stop. Am fost însărcinat să constitui noul cabinet. Stop. Față de marile dificultăți ce avem de învins și la cererea colaboratorilor mei, mă văd nevoit să formez un guvern numai în cadrul partidului ce reprezint, asigurându-i astfel unitatea și omogenitatea. Stop. Vin să vă mulțumesc cu adâncă recunoștință pentru marile servicii pe care le-ați adus în timpul colaborării noastre țării și guvernului și pentru simțămintele de prietenie ce ne-ați arătat personal în atâtea rânduri. Stop. Sunt, de altfel, convins că, într-o altă formă, vom găsi prilejul pentru a conjuga sforțările noastre în continuarea acțiunii externe în cadrul politicii ce ați făcut până azi în numele țării și pe care o vom duce mai departe fără nicio alterare. Stop. Cu devotate sentimente. Tătărescu.
A fost umilitor! Pentru un om orgolios, era prea mult. A considerat că țara, căreia i-a dedicat toată energia sa, i-a întors spatele și a decis să rămână în exil. Din Elveția, apoi din Franța, a văzut cum lumea se îndrepta spre război. Toate slăbiciunile pe care le intuise la democrațiile occidentale au ieșit la suprafață. Germania a ocupat Austria și a dezmembrat Cehoslovacia, iar Italia a ocupat Albania. Hitler și Mussolini, pe care încercase să-i oprească printr-o politică internațională de securitate colectivă, erau mai puternici ca oricând. Iar la 23 august 1939 s-a semnat Pactul Ribbentrop-Molotov. Și apropierea sovieto-germană o intuise...
