Login to your account

Username *
Password *
Remember Me

Create an account

Fields marked with an asterisk (*) are required.
Name *
Username *
Password *
Verify password *
Email *
Verify email *
Captcha *
Reload Captcha

Lichidarea grevei de la Atelierele Grivița (16 februarie 1933). Versiunea forțelor de ordine

Pe fondul crizei economice declanșată pe plan mondial în 1929, situația din România a fost, în mai multe rânduri, explozivă. Apogeul a fost atins la începutul anului 1933, după ce au fost impuse scăderi ale salariilor (denumite „curbe de sacrificiu”). Având loc mai multe revolte în mediile muncitorești, la 4 februarie a fost declarată starea de asediu care, în anumite condiții, făcea posibilă deschiderea focului asupra unor grupări de civili identificați ca ostili ordinii publice. În plus, pe lângă alarmarea unităților militare și chemarea unor rezerviști sub arme pentru 45 de zile, forțele de jandarmi din principalele centre industriale ale țării au fost întărite cu jandarmi aduși din teritoriu.

La Atelierele Grivița din Capitală, aproximativ 4.000 de muncitori au declarat grevă în ziua de 15 februarie. Autoritățile au presupus că la originea mișcării sunt forțe politice subterane, dirijate de la Moscova. Este vorba de membri ai Partidului Comunist din România, iar faptul că mai târziu fruntașii greviștilor – Gheorghe Gheoghiu-Dej, Chivu Stoica și Constantin Doncea – vor fi lideri ai mișcării comuniste din România postbelică vine să confirme această ipoteză.

Cu lichidarea grevei a fost însărcinat colonelul Cornicioiu, comandantul Brigăzii IV grăniceri. Ce căutau grănicerii în toată această afacere? Explicația vine din faptul că cele două regimente ale brigăzii – 1 și 8 – își aveau comandamentele și o parte din trupe în București. În plus, Regimentul 8 avea și însărcinări pe linie de pază și control al unor instituții economice.

La suprafață, este cunoscut ce s-a întâmplat. În dimineața zilei de 16 februarie, după ce s-au făcut somațiile legale, grănicerii au deschis focul asupra greviștilor. Au fost ucise șapte sau opt persoane (sursele nu concordă). Numărul răniților a fost de câteva zeci, iar cel al arestaților a ajuns la o mie.  

Credem că documentul care urmează – aflat în arhiva C.N.S.A.S. – este necunoscut și oferă noutăți importante. Este vorba de raportul colonelului Cornicioiu, scris la scurtă vreme de la înăbușirea grevei.

Desigur, sunt câteva semne de întrebare:

- de ce s-a ordonat intervenția la 6.30, când încă era întuneric? O jumătate de oră mai târziu acțiunea ar fi avut loc pe lumină. Este un mister faptul că s-a dorit intervenția la ora respectivă, când lipsa de vizibilitate are toate șansele să sporească numărul victimelor, inclusiv în propria tabără.

- au fost greviștii cei care au tras primii, așa cum susține colonelul? Atunci, de ce nu se spune nimic despre morți și răniți în rândul grănicerilor? Este drept, într-un alt document din dosarul cercetat la C.N.S.A.S. se menționează că un jandarm a fost rănit grav, dar jandarmii, deși erau în zonă, nu au făcut parte din detașamentul de evacuare.

Pe de altă parte, deschiderea focului de către greviști era destul de convenabilă celor care trebuiau să justifice victimele din rândul muncitorilor. Iată o enigmă pe care nu o putem elucida pe baza unui singur raport. Nu putem ști dacă este adevărat că muncitorii au avut arme și au tras primii. Iar dacă au făcut-o, nu putem ști dacă nu cumva cei care au deschis focul erau agenți infiltrați de forțele de ordine. În acest caz, ora 6.30 era convenabilă. Provocatorii puteau deschide focul fără ca militarii să-i vadă până la apariția flăcării pe țeavă, apoi trăgătorii să dispară brusc. Desigur, este numai o ipoteză care așteaptă să fie confirmată sau infirmată de alte surse.

Cert este că o frază din raportul de mai jos vine să adâncească și mai mult controversa: „Din ordinul comisarului regal, unitățile fiind atacate conform planului hotărât, au deschis foc și au pornit pentru a forța intrarea în ateliere”. Dacă a doua virgulă nu este pusă greșit, cu trei cuvinte mai în spate decât ar fi trebuit, se înțelege că a existat o premeditare a incidentelor sângeroase.

Documentul pe care vi-l propun pentru lectură are menirea de a prezenta versiunea care ne lipsește, atunci când analizăm ziua de 16 februarie 1933: punctul de vedere al forțelor de ordine.


 

Raportul colonelului Cornicioiu, comandantul trupelor care au lichidat greva de la Grivița, din 16 februarie 1933

 

„La orele 2, în noaptea de 15/16 februarie a.c. am fost chemat telefonic la Prefectura Poliției Capitalei de către domnul general Uică N., comandantul Corpului II Armată, și mi-a ordonat că, de la acea oră, voi lua comanda trupelor ce se găsesc în jurul Atelierelor Grivița și că în dimineața aceleiași zile, înainte de ora 7, atelierele vor trebui evacuate de greviști.

Mi s-a ordonat ca în acest scop, la ora 6.30, va trebui să înceapă operațiunea de evacuare, făcându-se la început somațiile legale pentru ca greviștii să evacueze în liniște atelierele, iar, dacă nu se vor supune, să se întrebuințeze toată energia, făcându-se uz de foc.

După primirea acestui ordin am plecat la Atelierele Grivița, str. Prelungirea Griviței, însoțit de primul comisar regal, lt. col. Hotineanu, precum și încă doi comisari regali.

Pentru evacuarea atelierelor mi s-au pus la dispoziție următoarele trupe:

- un batalion a patru companii din Regimentul 8 Grăniceri;

- două companii din Regimentul 1 Grăniceri;

- șase companii jandarmi, efectiv total 800 trupă;

- 300 gardieni publici.

Am convocat imediat pe comandanții acestor unități – de față fiind și primul comisar regal, lt. col. Hotineanu – și, luând cunoștință de dislocarea trupelor în jurul atelierelor, am făcut următorul plan:

a) trupele de grăniceri – însărcinate cu evacuarea;

b) jandarmii și gardienii publicii – însărcinați cu protecția aripilor trupelor de grăniceri care trebuiau să intre în ateliere, chiar cu forța, precum și cu bararea celor 14 străzi ce dau în Calea Griviței, în fața atelierelor, precum și bararea Străzii Grivița la cele două extremități.

Am comunicat comandanților de unități, cărora li s-au pus la dispoziție comisari regali, că, la ora 6.25, comisarul regal va face somațiunile către lucrători, pentru a evacua în liniște, contrariu se va întrebuința forța: focul.

La ora 6.15 dispozitivul forțelor de grăniceri era realizat și anume:

- cu 5 companii în linie, desfășurate pe Șoseaua Griviței, cu fața spre ateliere, în dreptul celor trei intrări;

- în spatele acestor companii, în rezervă, una companie de jandarmi;

- 3 companii de jandarmi în spatele atelierelor, spre Grant, pentru a face un cordon de izolare;

- gardienii publici – pentru bararea străzilor mai sus arătate.

La ora 6.25 primul comisar regal, lt. col. Hotineanu, însoțit de comandantul trupelor respective și de un cornist, s-a adresat lucrătorilor care vociferau la cele trei intrări, somându-i ca, în numele legii, în termen de 5 minute, să înceapă evacuarea atelierelor, contrariu se va trage.

La aceste somațiuni ale comisarului regal, comitetele de lucrători care erau la cele trei intrări, au început să vocifereze, huiduind și strigând că au și ei arme suficiente și că nu vor părăsi atelierele.

La orele 6.30, față de această atitudine provocatoare, s-a sunat „drepți!” și „înaintarea” unităților din stradă spre ateliere.

În acest moment greviștii au început a trage focuri de revolvere, pistoale etc. Din ordinul comisarului regal, unitățile fiind atacate conform planului hotărât, au deschis foc și au pornit pentru a forța intrarea în ateliere.

Focul a fost destul de intens, dar, dacă nu a avut efect prea mare, se datorește faptului că era prea întuneric și [soldații] nu puteau ochi, iar greviștii se puteau adăposti printre localurile atelierelor.

La intrarea nr. 1, unde se găsea un mic pavilion cu etaj al portarului, câțiva greviști se baricadaseră la etaj și au tras pe ferestre cu revolverele.

Unitățile au înaintat în interiorul atelierelor, urmărind pe greviști, care se retrăseseră.

La ora 7.15 a început evacuarea din ateliere a greviștilor, care, ridicând mâinile, au renunțat la orice rezistență. S-au scos din ateliere și arestat, și apoi conduși la Prefectura Poliției, cred, cel puțin 1.000.

S-a dat drumul la ucenici, care, de altfel, erau foarte numeroși.

La orele 8.00 atelierele erau aproape complet evacuate și, pe unde se mai găseau mici grupe, erau scoase afară din ateliere de către trupe.

Pe măsură ce se curățau atelierele de greviști, se instalau gărzile de pază și patrulare.

La orele 8.30 am dat ordin lt. col. Dumitrescu Eugen, care a comandat trupele de evacuare, ca pe dată ce se va asigura că s-au curățat atelierele de greviști, trupele Regimentului 8 Grăniceri [să fie retrase] și înlocuite cu două companii din Regimentul 1 Grăniceri, sub ordinele maiorului Botez Mihail, căruia i-am dat ordin să organizeze paza, în acord cu un căpitan delegat al Regimentului de Căi Ferate.

În privința morților și răniților nu pot să precizez, a rămas ca primul comisar regal să stabilească morții și răniții precis și să raporteze Domniei Voastre la timp, ceea ce cred că s-a și făcut”.

Comandantul Brigăzii a IV-a Grăniceri

Colonel Cornicioiu

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)
Ultima modificare Vineri, 20 Martie 2020 00:07

Lasă un comentariu

Asigură-te că ai introdus toate informațiile necesare, indicate printr-un asterisk (*). Codul HTML nu este permis.

Latest Tweets

O tragedie româno-rusă: apărarea Dobrogei în 1916. Însemnările unui ziarist rus... https://t.co/R3rI4P8QzF
Asasinarea și înmormântarea împărătesei Sissi – o mărturie românească: https://t.co/H7BX7KLSmH
De la „Ciuma din Atena” (430-427 î. Hr.) și până la pericolele recente de HIV, Ebola sau familia Coronavirus, plane… https://t.co/4ra0P4wT92
Follow Culorile Trecutului on Twitter

Articole recente

Inundațiile din 1970. Amintirile comandorului (ret.) Vasile Iurașcu, elicopterist militar

„Vladimirescu era patriot român!” Karl Marx despre ruși, eteriști și revolta pandurilor din 1821

Sfârșitul anului 1978. Occidentul crede că Pactul de la Varșovia pregătește invadarea României

O tragedie româno-rusă: apărarea Dobrogei în 1916. Însemnările unui ziarist rus

Asasinarea și înmormântarea împărătesei Sissi – o mărturie românească

Carol I văzut de adjutanții regali Paul Angelescu și Gheorghe P. Georgescu

Civilizații diferite, boli comune. Pandemii care au schimbat peisajul demografic

Un testament al conștiinței lui Titulescu. Scrisoare către Ion Antonescu (noiembrie 1940)

Interviu cu ing. Ioan Avram, fost ministru al construcțiilor de mașini (1969-1984)

Acest site folosește “cookies”. Continuarea navigării implică acceptarea lor.