Meseria de stewardesă a apărut în 1930, în Statele Unite. Nu a fost ceva planificat în vreun birou de companie aeriană, ci rodul ambițiilor unei tinere de 26 de ani, Ellen Church. Fata era asistentă medicală în San Francisco și, de curând, deținea și un brevet de pilot pentru avion de mici dimensiuni.

Inițial, Ellen a dorit să se angajeze ca pilot pe un avion de transport pasageri la Boeing Air Transport (B.A.T.), dar a fost refuzată de Steve Simpson, directorul local al companiei. I-a spus că o admiră pentru ceea ce și-a propus, dar nu poate s-o ajute. Cu o femeie la manșă, bărbații nu ar fi avut curaj să zboare ca pasageri...

Atunci, domnișoara Church a venit cu o altă propunere: ar putea fi însoțitoare de bord! Era nevoie de o astfel de meserie, iar ea era foarte potrivită. Ca femeie, le-ar da încredere pasagerilor să zboare, iar ca asistentă ar ști cum să le vorbească pentru a-i calma și chiar cum să-i ajute, în caz că i-ar veni rău vreunuia...

Lui Simpson i-a plăcut ideea și a fost de acord să o pună în practică. Primul zbor a avut loc la 15 mai 1930, pe traseul San Francisco-Chicago și a durat 20 de ore. A fost un succes instantaneu! Pe lângă motivele practice evocate mai sus, a fost și o ocazie excelentă pentru publicitate.  

Din această zi, lucrurile au evoluat rapid. Boeing Air Transport a decis să introducă stewardese pe toate cursele sale și i-a cerut domnișoarei Church să selecteze încă șapte fete, care urmau să primească un salariu lunar de 125 dolari. Ceea ce Ellen a și făcut, dar mai întâi a stabilit câteva condiții:

1. Candidatele aveau obligația de a fi licențiate ca asistente medicale;
2. Să nu fie căsătorite sau logodite, pentru că meseria prevedea călătorii pe distanțe lungi, pentru mai multe zile, iar un scandal ar fi afectat imaginea companiei;
3. Să nu fie mai înalte de 163 cm și să nu cântărească mai mult de 52 kg; aceasta pentru că aeronavele aveau cabinele micuțe și pentru că existau limitări serioase de greutate la decolare;
4. În sfârșit, chiar dacă erau micuțe și slăbuțe, fetele trebuiau să fie puternice. Urmau să-i ajute pe pasageri la căratul bagajelor și pe pilot la alimentarea avionului în timpul escalelor. Ah, da! Și la împinsul aeronavei în hangar, după aterizare...

Celelalte companii aeriene din Statele Unite s-au grăbit și ele să-și angajeze propriile „sky girls”.

Dacă ținem cont că toate acestea se întâmplau în plină criză economică, în vremuri în care cheltuirea fiecărui dolar era bine calculată, înțelegem mai ușor cât de mult a însemnat pentru pasageri apariția unor însoțitoare de bord pe culoarul avionului. Prezența lor plăcută, zâmbetul politicos și comportamentul elegant au fost pata de culoare care a înviorat monotonia călătoriei.

Din păcate, în 1932, Ellen Church a suferit un accident de automobil și fost nevoită să renunțe la meseria pe care a inventat-o. A redevenit soră medicală, iar mai târziu, în anii celui de-al Doilea Război Mondial, a pregătit asistente medicale pentru armata americană.

A decedat în 1965, într-un accident de călărie.