La 9 mai 1978 a avut loc premiera filmului „Pentru Patrie”, inspirat de participarea armatei române la războiul din 1877-1878. Filmul a fost regizat de Sergiu Nicolaescu și i-a avut în distribuție pe unii dintre cei mai importanți actori români ai epocii.
Nouă zile mai târziu, la 18 mai 1978, un reprezentant al Ambasadei române de la Ankara a fost convocat la Ministerul de Externe turc, unde l-a întâlnit pe Ertuğrul Čirağan, directorul Departamentului Cultural al instituției. Čirağan era purtătorul unui mesaj de nemulțumire din partea ministrului A.G. Ökçün legat de filmul menționat mai sus.
Șeful diplomației turce considera pelicula ca fiind jignitoare. Comandanții turci de la Plevna erau prezentați „ca niște barbari, lași și avizi de bani, la adresa lor vorbindu-se cu o pronunțată nuanță peiorativă”.
Un exemplu de barbarie gratuită era uciderea cu baioneta a unui medic turc care, inițial, căzuse prizonier la români. Trimis înapoi la ai săi, ca parlamentar, medicul a fost acuzat de trădare și asasinat. Într-o altă secvență, niște soldați turci au fost acuzați de comandanții lor că au fraternizat cu românii și au fost împușcați.
O altă sursă de indignare a fost o secvență în care românii erau chemați la luptă cu îndemnul că „acela care va omorî mai mulți turci va fi declarat erou”.
Reprezentantul Ambasadei României a mai transmis în țară: „M.A.E. turc – a continuat interlocutorul – analizând sesizarea ambasadei sale din București, apreciază că, în condițiile când între cele două țări au loc vizite la nivel înalt, sunt semnate documente pentru colaborare în toate domeniile și se vorbește despre prietenia dintre cele două țări și popoare, prezentarea pe ecrane a unor astfel de filme nu poate servi la întărirea raporturilor bilaterale. M.A.E. turc este cu atât mai surprins cu cât filmul este prezentat publicului în preajma vizitei în România a președintelui Turciei. (...) De altfel, ambasada turcă [de la București] crede că filmul ar putea crea reacții negative la adresa poporului turc în rândul tinerei generații din România. Am fost rugat să transmit cât mai repede posibil demersul M.A.E. turc, cât și rugămintea ca filmul să fie scos de pe ecrane sau să i se aducă rectificările necesare.
(...)
I-am exprimat lui E. Čirağan că ziua de 9 Mai are o profundă semnificație în istoria poporului român, fiind data obținerii Independenței sale de Stat, care se aniversează în fiecare an, că independența noastră a fost obținută prin lupta poporului, cum și Turcia modernă a fost creată prin lupta poporului turc. Am rugat ca M.A.E. turc să aibă în vedere că filmul a fost prezentat cu prilejul acestei aniversări, care este marcată cu regularitate în fiecare an și faptul nu trebuie legat de apropiata vizită a președintelui Korotürk.
Directorul general m-a întrerupt și pe un ton politicos mi-a spus că nu are mandat să comenteze acest lucru, ci numai să-mi comunice cele de mai sus, rugându-mă să le transmit la București.
Audiența a durat 15 minute”.
În România s-a făcut o analiză a mesajului și s-a ajuns la concluzia că niciuna dintre secvențele indicate ca fiind ofensatoare nu se regăsește în filmul „Pentru Patrie”. În schimb, toate secvențele pe care turcii le-au reclamat au putut fi identificate într-un alt film dedicat Războiului de Independență, anume în serialul de televiziune „Eroi au fost, eroi sunt încă”.
În nota de răspuns, Ministerul român de Externe nu a făcut nicio referire la serial și la confuzia creată. A menționat numai faptul că „în filmul Pentru Patrie nu sunt secvențe și nu se folosesc expresii jignitoare la adresa poporului turc sau a comandanților turci prezentați.
Înțelegem preocuparea pe care M.A.E. turc o are față de această problemă. În același timp, și partea română manifestă aceeași grijă față de necesitatea cultivării relațiilor bilaterale dintre cele două țări și dezvoltarea continuă a acestora.
În urma vizionării atente a filmului Pentru Patrie, M.A.E. apreciază că surprinderea exprimată în legătură cu prezentarea filmului pe ecranele românești, ca și aprecierea că acest lucru ar fi contrar spiritului de cooperare stabilit între cele două țări, nu se justifică”.
Bibliografie: Arhiva MAE, Fond 1978, Dosar 2884
