Login to your account

Username *
Password *
Remember Me

Create an account

Fields marked with an asterisk (*) are required.
Name *
Username *
Password *
Verify password *
Email *
Verify email *
Captcha *
Reload Captcha

Mormântul pierdut al primului împărat creștin

Constantin cel Mare a sperat că orașul pe care l-a întemeiat pe malul Bosforului va adăposti mormintele apostolilor. Pentru aceasta, el a ridicat la Constantinopol o biserică unde a dispus, sub formă de cerc, cenotafele celor doisprezece discipoli ai lui Iisus Hristos. Firesc, i s-a spus Biserica Sfinților Apostoli.

Image

În ziua de Rusalii a anului 337, împăratul Constantin și-a dat sufletul în orașul asiatic Nicomedia. Din ordinul fiului său, Constanțiu al II-lea, un alai militar i-a adus trupul în capitală și l-a depus în sala mare a palatului, unde fruntașii imperiului și-au luat rămas bun. După care, mii și mii de oameni obișnuiți s-au perindat prin fața catafalcului, într-o procesiune atent monitorizată de garda imperială. Până aici, nimic nou. Și astăzi se întâmplă la fel când moare un monarh.

Ceea ce a urmat ar putea să ne mire. Constanțiu al II-lea s-a ocupat de ritualul înmormântării. A ales ca loc de odihnă veșnică singura biserică a cărei construcție era finalizată în acel moment: Biserica Sfinților Apostoli. De altfel, aceasta a fost și dorința lui Constantin. Rămășițele primului împărat creștin au fost depuse într-un sarcofag de porfir, care a fost așezat în centrul cercului format de mormintele goale ale apostolilor.

Era un mesaj către creștinătate: împăratul Constantin era considerat al treisprezecelea apostol al lui Hristos.
Desigur, astăzi ar putea părea o impietate. Atunci însă, cel care a deschis drumul creștinării Imperiului Roman era văzut ca un urmaș firesc al Sfinților Apostoli.

În 359, cu puțin timp înainte de a muri și el, împăratul Constanțiu al II-lea a mutat trupul tatălui său într-o altă biserică. După unsprezece ani, împăratul Valens a readus trupul lui Constantin la Biserica Sfinților Apostoli, dar nu pe același loc. A fost depus într-o clădire anexă a bisericii, care va îndeplini rolul unui mausoleu pentru viitorii împărați. Astfel, până în 1028, mulți dintre suveranii bizantini, dar și câțiva patriarhi au fost înmormântați în Biserica Sfinților Apostoli. Pentru că a devenit neîncăpătoare, în ultimele patru secole ale Bizanțului, împărații și-au ales alte locuri de veci.

Desigur, de-a lungul timpului, Biserica Sfinților Apostoli a suferit modificări. Cele mai substanțiale au avut loc în secolul al VI-lea, când împăratul Justinian a reconstruit-o într-o mare măsură.
Și tot cu timpul, împărații au reușit să aducă relicve. Cele mai importante au aparținut sfinților Andrei, Timotei și Luca.

Odihna împăraților bizantini depuși la Biserica Sfinților Apostoli a durat până în 1204, an în care cruciații occidentali au cucerit Constantinopolul și l-au devastat, în goana lor pentru pradă. Sarcofagele imperiale au fost deschise, iar podoabele – inclusiv coroanele de aur – au fost luate. În acest context, mormintele s-au pierdut. Muzeul de arheologie de la Istanbul deține o bucată dintr-un sarcofag din piatră roșie atribuit lui Constantin.

În mai 1453 otomanii au cucerit Constantinopolul. Biserica Sfinților Apostoli, a doua ca importanță și ca frumusețe după Sfânta Sofia, era în paragină. Sultanul Mahomed al II-lea a mutat în ea sediul Patriarhiei dar, după câțiva ani, nemaiputând fi reparată, a poruncit să fie dărâmată. În locul ei a ridicat o moschee.

BIBLIOGRAFIE:


Hans A. Pohlsander „Împăratul Constantin”, București, Editura Artemis;

Michael Grant ,,Constantine the Great. The Man and His Times”, New York, Maxwell MacMillan International, 1994;

David Potter „Constantine the Emperor”, Oxford University Press, 2013.

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Ultima modificare Vineri, 31 Ianuarie 2020 11:44

Lasă un comentariu

Asigură-te că ai introdus toate informațiile necesare, indicate printr-un asterisk (*). Codul HTML nu este permis.

Categorii

Latest Tweets

O tragedie româno-rusă: apărarea Dobrogei în 1916. Însemnările unui ziarist rus... https://t.co/R3rI4P8QzF
Asasinarea și înmormântarea împărătesei Sissi – o mărturie românească: https://t.co/H7BX7KLSmH
De la „Ciuma din Atena” (430-427 î. Hr.) și până la pericolele recente de HIV, Ebola sau familia Coronavirus, plane… https://t.co/4ra0P4wT92
Follow Culorile Trecutului on Twitter

Articole recente

Inundațiile din 1970. Amintirile comandorului (ret.) Vasile Iurașcu, elicopterist militar

„Vladimirescu era patriot român!” Karl Marx despre ruși, eteriști și revolta pandurilor din 1821

Sfârșitul anului 1978. Occidentul crede că Pactul de la Varșovia pregătește invadarea României

O tragedie româno-rusă: apărarea Dobrogei în 1916. Însemnările unui ziarist rus

Asasinarea și înmormântarea împărătesei Sissi – o mărturie românească

Carol I văzut de adjutanții regali Paul Angelescu și Gheorghe P. Georgescu

Civilizații diferite, boli comune. Pandemii care au schimbat peisajul demografic

Un testament al conștiinței lui Titulescu. Scrisoare către Ion Antonescu (noiembrie 1940)

Interviu cu ing. Ioan Avram, fost ministru al construcțiilor de mașini (1969-1984)

Acest site folosește “cookies”. Continuarea navigării implică acceptarea lor.