În anul 922, bulgarii de pe Volga au adoptat religia islamică. Către sfârșitul secolului al X-lea, ei au încercat să-l convertească la islam și pe Vladimir, conducătorul Rusiei Kievene. Există o anecdotă care ne spune că Vladimir a acceptat și i-a invitat pe solii musulmani ca în cinstea convertirii să bea vin alături de el. Musulmanii au refuzat, alcoolul fiind interzis de Coran. Cum – s-a mirat Vladimir – voi nu beți alcool? În acest caz, cu părere de rău vă spun că n-o să-i conving niciodată pe supușii mei să devină musulmani. Băutura este cea mai mare bucurie a lor! Și astfel, încercarea bulgarilor de pe Volga de a-i converti pe ruși la Învățăturile lui Mahomed a eșuat. Aceeași anecdotă ne spune că mai târziu, când a discutat cu solii creștini din Bizanț despre convertire, le-a pus următoarea întrebare: Dacă devenim creștini, avem voie să bem alcool? Sigur – au răspuns solii – pentru noi, vinul este sângele Domnului nostru! Vladimir s-a luminat la față: Atunci, vom deveni creștini! Desigur, este o simplă anecdotă, realitatea fiind mult mai complexă și având legătură cu fascinația pe care civilizația bizantină o exercita asupra rușilor.
Adoptarea religiei creștin-ortodoxe de către ruși a avut loc în anul 988 și, cu timpul, a pătruns și în societatea bulgarilor de pe Volga, urmașii lor declarându-se astăzi – în proporție de 70% – creștini.
Statul bulgarilor de pe Volga a fost distrus de marea invazie mongolă, în urma mai multor bătălii care au avut loc în perioada 1223-1236.
Al treilea fiu al lui Kubrat a fost Asparuh și de numele lui se leagă existența statului bulgar de astăzi. Cu un alt grup consistent de supuși, Asparuh s-a îndreptat spre apus, urmând litoralul Mării Negre. Inițial, s-a stabilit în Delta Dunării, un teritoriu pe care, nominal, îl dețineau bizantinii. Asparuh știa însă că împăratul de la Constantinopol era, în acel moment, ocupat să respingă atacurile arabilor, care îi asediau capitala.
În 678 bizantinii i-au învins pe arabi, iar împăratul Constantin al IV-lea și-a îndreptat privirile către Dobrogea, plănuind să elimine amenințarea bulgară. Bătălia a avut loc în anul 680, la Ongal – o localitate neidentificată, aflată probabil pe teritoriul județului Tulcea de astăzi.
Știm că, în prima fază a bătăliei, bulgarii s-au refugiat într-o fortificație înconjurată de mlaștină, iar bizantinii i-au asediat cu mari dificultăți. Apoi, împăratul Constantin al IV-lea s-a simțit rău, de pe urma unui acces de gută, și a hotărât să meargă la Messembria (Nessebăr de azi), pentru a se trata. Ostașii bizantini au interpretat plecarea împăratului ca un semn al pierderii bătăliei, fapt ce i-a determinat pe unii dintre ei să lupte fără ardoare, iar pe alții să înceapă să se retragă. A urmat faza a doua a bătăliei, în care bulgarii, văzând că inamicii ezită, au atacat. Confuzia din rândul bizantinilor s-a transformat în degringoladă, apoi în fugă generală.
