Târgul din Lăuntru devine „de Afară”. Noi măsuri.
În 1786, la ordinul lui Vodă Mavrogheni, oborul și toate activitățile care țin de acesta (precum tăierea animalelor) au fost mutate „în Afară” – din motive de igienă, pentru protejarea sănătății publice.
Pe lângă insalubritatea datorată sacrificiilor animalice, târgurile sufereau de o altă „plagă”: negustorii necinstiți. Pentru asigurarea unei bune desfășurări a activităților negustorești, „voievodul Nicolae Mavrogheni ( 1786-1790) va introduce obiceiul de a vizita în mod oficial Târgul de Afară într-o zi anume când: „( ... ) cerceta cum <<bate>>(merge) târgul și cum se fac vânzările, <<să știe domnul pe cine să laude şi pe cine să pedepsească>>” (Mucenic, Cezara, „Târgul de Afară - Târgul Moșilor - Târgul Obor” în București - Materiale de Istorie și Muzeografie, vol. XIX, București, Muzeul Municipiului București, 2005).
În acest mod, specula și frauda erau pedepsite direct de către marele conducător.
© Copyright AGERPRESS
„Vestigii” onomastice Oborene. Extinderea capitalei „împinge” tot mai mult Târgul de Afară.
Reamplasat inițial în zona Batiștei (între str. Dianei și str. Nicolae Filipescu, pe lângă Hotelul Intercontinental), noul Târg de Afară a cunoscut numeroase „transhumanțe” de-a lungul timpului, urmând linia hotarelor bucureștene – delimitate de Bariera Târgului de Afară. Motivul din spatele acestora fiind, desigur, continua expansiune a capitalei.
Toate aceste mici și periodice migrări au lăsat în urmă denumiri simbolice de străzi, martore ale istoriei care s-a scris pe aceste meleaguri. Dintre acestea amintim: Olari, Șelari, Făinari, Călușei, Lipscani, Vaselor, Buciumului și, desigur, Brașovului („brașovul” era un „vânzător de mărunțișuri). Locuri simbolice, străbătute de numeroși studenți porniți spre distracția de sâmbătă seară, filologi care iau la puricat fiecare anticariat, dar și de bucureșteni porniți spre Piața Obor, în căutarea gustului perfect.
Ulterioarele relocări au botezat două biserici importante: „Oborul Nou”, cunoscută anterior ca „Oborul din Vii” și „Oborul Vechi”.