* * *
Când Elisabeta de Habsburg a fost asasinată la Geneva, familia regală a României se afla și ea în Elveția, în stațiunea Ragaz, așa cum făcea an de an. Printre cei care-i însoțeau pe rege și regină erau și doi ofițeri tineri care îndeplineau rolul de adjutanți (secretari militari). În 1898 unul dintre ei a fost Gheorghe P. Georgescu, care în ziua de 10 septembrie se afla chiar la Geneva, în apropiere de Cheiul Mont-Blanc, unde a fost ucisă Sissi. De asemenea, a luat parte, alături de familia regală română, la înmormântarea acesteia, care s-a desfășurat la Viena, în ziua de 17 septembrie.
După patru decenii, în 1939, Georgescu a rememorat astfel tragedia:
„Regele cu regina se găseau la Ragaz, când sosi vestea că împărăteasa a fost asasinată. S-a întâmplat să fiu apoape martor la această sfâșietoare dramă.
Mă găseam la Geneva, în permisie de câteva zile. Tocmai ieșeam din hotel, când văd o grămadă de lume adunată pe Keu, în fața hotelului Beau Rivage. Strigăte: Au asasinat pe împărăteasa!
Eu m-am suit repede în primul tren și am sosit la Ragaz, unde am găsit o adevărată consternare. Ce este de făcut? Ca niciodată, nu aveam uniforma la mine, căci regele, nevăzând necesitatea, dăduse ordin să nu o mai luăm. Telegrame la București. Cum la mine casa era închisă, a trebuit să spargă ușa și la intrare, și la garderobe. Dar uniformele au sosit la timp, la Viena, cu un curier.
Viena în mare doliu. Palatul Hofburg, înțesat de oaspeți regali și imperiali, și coroane pe toate sălile. Înmormântarea la Biserica Capucinilor. Era o căldură infernală. Împăratul Wilhelm al Germaniei, în uniformă de husar, cu blana pe umeri. Cred că era cel care a suferit mai mult de căldură.
Am remarcat oarecare inexactitudine la oaspeții regali. Cel din urmă ce trebuia să sosească înaintea familiei imperiale [austriece] era împăratul Germaniei. Au sosit vreo doi după împărat...
Am asistat, întâmplător, și la o scenă destul de penibilă în aceste sfere încoronate. Mă duceam la apartamentul regelui Carol când, în fața ușii apartamentului împăratului Germaniei, principele moștenitor al X, astăzi rege bătrân, voia să vadă pe împărat. Valetul îi spune că M.S. este prins de vizita regelui Serbiei și că după el, M.S. va primi pe M.S. regele României. Astfel, principele moștenitor a fost silit să se întoarcă în apartamentul său, probabil foarte nemulțumit.
Această curioasă și neobișnuită abatere de la protocol – explicațiune între un viitor cap încoronat și un servitor – am atribuit-o stării anormale de lucruri, stării abătute a împăratului Franz Joseph, deși asemenea mișcări intrau în atribuțiunile mareșalatului, căci grija vizitei a doi oaspeți sub același acoperământ revenea mareșalului, iar nu împăratului”.
Sursa: Alexandru Tzigara-Samurcaș (coord.), Din viața Regelui Carol I. Mărturii contimporane și documente inedite, 1939.
