Sâmbătă, 10 septembrie 1898, pe Cheiul Mont Blanc din orașul elvețian Geneva, lângă debarcader... Două femei – una de 35 de ani, cealaltă de 61 – se grăbesc să prindă vaporul care pleca spre Montreux, de cealaltă parte a lacului Geneva. Discută între ele și observă abia în ultimul moment un tânăr grăbit, venit din față, care încearcă să o lovească pe cea mai în vârstă. Doamna reușește cumva să ridice umbrela, pentru a se apăra, dar tânărul a lovit-o. A căzut. Cu sprijinul doamnei tinere și al unui vizitiu, doamna mai în vârstă se ridică și se îndreaptă spre vapor, șocată de întâmplare.
Nu a simțit că cel care a atacat-o a înfipt în ea un obiect ascuțit care i-a străpuns un plămân și i-a atins inima. Cumva, rochia strâmtă a servit de bandaj. Dar viața începuse să o părăsească. Câteva minute mai târziu, în timp ce urca pe vapor, a simțit că leșină. Se prinde de brațul însoțitoarei chiar înainte de a-și pierde cunoștința.
Urmează câteva momente de confuzie. Cei câțiva domni și doamne care vin să o ajute încă nu știu că femeia leșinată este rănită. Rochia, de culoare neagră, nu face vizibilă pata de sânge de pe piept. Fiecare își dă cu părerea...
– Să vină un doctor! strigă un bărbat.
– Dați-i niște apă! se aude vocea tinerei.
– Coborâți-o de pe vas! spune căpitanul vaporului.
În cele din urmă, își revine și este dusă în cabina ei, unde leșină din nou. Febril, însoțitoarea îi desface corsetul și vede sângele de pe cămașă. A înțeles! Doamna – nimeni alta decât Elisabeta de Habsburg, împărăteasă a Austriei și regină a Ungariei - își dădea sufletul.
Vaporul se întoarce urgent la Geneva. Doi medici au încercat s-o salveze, dar nu au mai putut face nimic. Elisabeta de Habsburg – sau Sissi, cum o cunoaștem noi astăzi – a decedat...
* * *
Împărăteasa a fost una dintre victimele asasinatelor politice ale sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX. Cu patru ani mai înainte a fost ucis Carnot, președintele Franței, iar în 1897 a fost împușcat mortal primul-ministru spaniol Cánovas del Castillo. Ca și împărăteasa Elisabeta, cei doi au fost victimele unor anarhiști italieni. În 1900 a fost asasinat regele Umberto I al Italiei (tot de un anarhist italian, desigur), iar 1901 a fost împușcat președintele S.U.A. (de un american, inspirat de radicalismul anarhiștilor italieni).
Cum a fost posibil ca Sissi să fie asasinată? De ce nu au protejat-o gărzile de corp? Ei, bine, nu le-a avut. Era o persoană discretă, care călătorea mult, dar sub un nume care nu ieșea în evidență. De aceea, nu păstra pe nimeni în jurul ei, cu excepția bunei sale prietene, contesa maghiară Irma Sztáray. Chiar și însoțitorii săi de la Geneva – medic, doamne de onoare, valeți – au fost trimiși cu trenul la Montreux în seara de 9 septembrie.
Călătoriile acestea erau pretextul ideal de a fugi de rigiditatea Curții de la Viena și de a se pierde în anonimat. Pe cât era soțul ei – împăratul Franz Josef – de strict, pe atât era ea de lejeră în respectarea etichetei. Iar nevoia de a călători s-a accentuat pe măsură ce depresia cauzată de sinuciderea din 1889 a fiului ei, arhiducele Rudolf, s-a adâncit.
