Login to your account

Username *
Password *
Remember Me

Create an account

Fields marked with an asterisk (*) are required.
Name *
Username *
Password *
Verify password *
Email *
Verify email *
Captcha *
Reload Captcha

Asasinarea și înmormântarea împărătesei Sissi – o mărturie românească

Asasinarea și înmormântarea împărătesei Sissi – o mărturie românească Wikipedia.org

Sâmbătă, 10 septembrie 1898, pe Cheiul Mont Blanc din orașul elvețian Geneva, lângă debarcader... Două femei – una de 35 de ani, cealaltă de 61 – se grăbesc să prindă vaporul care pleca spre Montreux, de cealaltă parte a lacului Geneva. Discută între ele și observă abia în ultimul moment un tânăr grăbit, venit din față, care încearcă să o lovească pe cea mai în vârstă. Doamna reușește cumva să ridice umbrela, pentru a se apăra, dar tânărul a lovit-o. A căzut. Cu sprijinul doamnei tinere și al unui vizitiu, doamna mai în vârstă se ridică și se îndreaptă spre vapor, șocată de întâmplare.

Nu a simțit că cel care a atacat-o a înfipt în ea un obiect ascuțit care i-a străpuns un plămân și i-a atins inima. Cumva, rochia strâmtă a servit de bandaj. Dar viața începuse să o părăsească. Câteva minute mai târziu, în timp ce urca pe vapor, a simțit că leșină. Se prinde de brațul însoțitoarei chiar înainte de a-și pierde cunoștința.

Urmează câteva momente de confuzie. Cei câțiva domni și doamne care vin să o ajute încă nu știu că femeia leșinată este rănită. Rochia, de culoare neagră, nu face vizibilă pata de sânge de pe piept. Fiecare își dă cu părerea...

– Să vină un doctor! strigă un bărbat.

– Dați-i niște apă! se aude vocea tinerei.

Coborâți-o de pe vas! spune căpitanul vaporului.

În cele din urmă, își revine și este dusă în cabina ei, unde leșină din nou. Febril, însoțitoarea îi desface corsetul și vede sângele de pe cămașă. A înțeles! Doamna – nimeni alta decât Elisabeta de Habsburg, împărăteasă a Austriei și regină a Ungariei - își dădea sufletul.

Vaporul se întoarce urgent la Geneva. Doi medici au încercat s-o salveze, dar nu au mai putut face nimic. Elisabeta de Habsburg – sau Sissi, cum o cunoaștem noi astăzi – a decedat...

* * *

Împărăteasa a fost una dintre victimele asasinatelor politice ale sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX. Cu patru ani mai înainte a fost ucis Carnot, președintele Franței, iar în 1897 a fost împușcat mortal primul-ministru spaniol Cánovas del Castillo. Ca și împărăteasa Elisabeta, cei doi au fost victimele unor anarhiști italieni. În 1900 a fost asasinat regele Umberto I al Italiei (tot de un anarhist italian, desigur), iar 1901 a fost împușcat președintele S.U.A. (de un american, inspirat de radicalismul anarhiștilor italieni).

Cum a fost posibil ca Sissi să fie asasinată? De ce nu au protejat-o gărzile de corp? Ei, bine, nu le-a avut. Era o persoană discretă, care călătorea mult, dar sub un nume care nu ieșea în evidență. De aceea, nu păstra pe nimeni în jurul ei, cu excepția bunei sale prietene, contesa maghiară Irma Sztáray. Chiar și însoțitorii săi de la Geneva – medic, doamne de onoare, valeți – au fost trimiși cu trenul la Montreux în seara de 9 septembrie.

Călătoriile acestea erau pretextul ideal de a fugi de rigiditatea Curții de la Viena și de a se pierde în anonimat. Pe cât era soțul ei – împăratul Franz Josef – de strict, pe atât era ea de lejeră în respectarea etichetei. Iar nevoia de a călători s-a accentuat pe măsură ce depresia cauzată de sinuciderea din 1889 a fiului ei, arhiducele Rudolf, s-a adâncit.

* * *

Când Elisabeta de Habsburg a fost asasinată la Geneva, familia regală a României se afla și ea în Elveția, în stațiunea Ragaz, așa cum făcea an de an. Printre cei care-i însoțeau pe rege și regină erau și doi ofițeri tineri care îndeplineau rolul de adjutanți (secretari militari). În 1898 unul dintre ei a fost Gheorghe P. Georgescu, care în ziua de 10 septembrie se afla chiar la Geneva, în apropiere de Cheiul Mont-Blanc, unde a fost ucisă Sissi. De asemenea, a luat parte, alături de familia regală română, la înmormântarea acesteia, care s-a desfășurat la Viena, în ziua de 17 septembrie.

După patru decenii, în 1939, Georgescu a rememorat astfel tragedia:

„Regele cu regina se găseau la Ragaz, când sosi vestea că împărăteasa a fost asasinată. S-a întâmplat să fiu apoape martor la această sfâșietoare dramă.

Mă găseam la Geneva, în permisie de câteva zile. Tocmai ieșeam din hotel, când văd o grămadă de lume adunată pe Keu, în fața hotelului Beau Rivage. Strigăte: Au asasinat pe împărăteasa!

Eu m-am suit repede în primul tren și am sosit la Ragaz, unde am găsit o adevărată consternare. Ce este de făcut? Ca niciodată, nu aveam uniforma la mine, căci regele, nevăzând necesitatea, dăduse ordin să nu o mai luăm. Telegrame la București. Cum la mine casa era închisă, a trebuit să spargă ușa și la intrare, și la garderobe. Dar uniformele au sosit la timp, la Viena, cu un curier.

Viena în mare doliu. Palatul Hofburg, înțesat de oaspeți regali și imperiali, și coroane pe toate sălile. Înmormântarea la Biserica Capucinilor. Era o căldură infernală. Împăratul Wilhelm al Germaniei, în uniformă de husar, cu blana pe umeri. Cred că era cel care a suferit mai mult de căldură.

Am remarcat oarecare inexactitudine la oaspeții regali. Cel din urmă ce trebuia să sosească înaintea familiei imperiale [austriece] era împăratul Germaniei. Au sosit vreo doi după împărat...

Am asistat, întâmplător, și la o scenă destul de penibilă în aceste sfere încoronate. Mă duceam la apartamentul regelui Carol când, în fața ușii apartamentului împăratului Germaniei, principele moștenitor al X, astăzi rege bătrân, voia să vadă pe împărat. Valetul îi spune că M.S. este prins de vizita regelui Serbiei și că după el, M.S. va primi pe M.S. regele României. Astfel, principele moștenitor a fost silit să se întoarcă în apartamentul său, probabil foarte nemulțumit.

Această curioasă și neobișnuită abatere de la protocol – explicațiune între un viitor cap încoronat și un servitor – am atribuit-o stării anormale de lucruri, stării abătute a împăratului Franz Joseph, deși asemenea mișcări intrau în atribuțiunile mareșalatului, căci grija vizitei a doi oaspeți sub același acoperământ revenea mareșalului, iar nu împăratului”.

 

Sursa: Alexandru Tzigara-Samurcaș (coord.), Din viața Regelui Carol I. Mărturii contimporane și documente inedite, 1939.

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Ultima modificare Luni, 06 Aprilie 2020 13:41

Lasă un comentariu

Asigură-te că ai introdus toate informațiile necesare, indicate printr-un asterisk (*). Codul HTML nu este permis.

Latest Tweets

O tragedie româno-rusă: apărarea Dobrogei în 1916. Însemnările unui ziarist rus... https://t.co/R3rI4P8QzF
Asasinarea și înmormântarea împărătesei Sissi – o mărturie românească: https://t.co/H7BX7KLSmH
De la „Ciuma din Atena” (430-427 î. Hr.) și până la pericolele recente de HIV, Ebola sau familia Coronavirus, plane… https://t.co/4ra0P4wT92
Follow Culorile Trecutului on Twitter

Articole recente

Inundațiile din 1970. Amintirile comandorului (ret.) Vasile Iurașcu, elicopterist militar

„Vladimirescu era patriot român!” Karl Marx despre ruși, eteriști și revolta pandurilor din 1821

Sfârșitul anului 1978. Occidentul crede că Pactul de la Varșovia pregătește invadarea României

O tragedie româno-rusă: apărarea Dobrogei în 1916. Însemnările unui ziarist rus

Asasinarea și înmormântarea împărătesei Sissi – o mărturie românească

Carol I văzut de adjutanții regali Paul Angelescu și Gheorghe P. Georgescu

Civilizații diferite, boli comune. Pandemii care au schimbat peisajul demografic

Un testament al conștiinței lui Titulescu. Scrisoare către Ion Antonescu (noiembrie 1940)

Interviu cu ing. Ioan Avram, fost ministru al construcțiilor de mașini (1969-1984)

Acest site folosește “cookies”. Continuarea navigării implică acceptarea lor.