Login to your account

Username *
Password *
Remember Me

Create an account

Fields marked with an asterisk (*) are required.
Name *
Username *
Password *
Verify password *
Email *
Verify email *
Captcha *
Reload Captcha

Artileria antiaeriană română în Campania din Ungaria (1919)

 

Totuși, în vara anului 1917, când s-a pus problema realizării unui vagon de cale ferată dotat cu armament antiaerian, care să fie atașat trenului regal, au fost preferate un tun „sistem Burileanu” și o mitralieră. Acest vagon nu era un moft; trenul regal a fost ținta mai multor atacuri aeriene în timpul inspecțiilor pe front ale monarhului român, viața acestuia fiind astfel în pericol. La 9 iulie 1917, vagonul a fost prezentat în gara Iași regelui Ferdinand și principelui Carol; zece săptămâni mai târziu, la 27 august 1917, a avut loc un eveniment pe care Jurnalul de Operații al Corpului de Artilerie Antiaeriană îl descrie astfel: "Echipa Trenului Regal, sub conducerea sublocotenentului Al. Popovici, ce însoțește pe M.S. Regele la Coțofănești, execută o tragere pe front în prezența M.S. Regele, cu rezultate foarte mulțumitoare, contra unui avion german venit să-l bombardeze". Dincolo de senzaționalul știrii, putem consemna o primă tragere reală de artilerie pe platformă de cale ferată din istoria armatei române.

După cum se știe, în toamna anului 1917, bolșevicii conduși de Lenin au schimbat destinele politice ale Rusiei. Una dintre consecințe a fost scoaterea imediată a țării din război, ceea ce a dus și la imposibilitatea României de a continua să lupte împotriva Puterilor Centrale. În consecință, guvernul de la Iași a cerut pace. Armistițiul s-a semnat la Focșani, la 26 noiembrie 1917, iar pacea la Buftea-București, la 24 aprilie 1918 (ambele date sunt pe stil vechi). Ca urmare a acestui fapt, armata română a fost demobilizată.

La 1 iulie, în contextul în care întreaga armată română a trecut la efectivele și organizarea de pace, Corpul de Artilerie Antiaeriană a luat denumirea de Divizionul de Artilerie Antiaeriană, format din patru baterii, având în ordinea de bătaie 35 de ofițeri și 173 de militari în termen și reangajați. Comandant rămânea, în continuare, Nicolae Opran (recent avansat la gradul de locotenent-colonel). În subzistența divizionului de aflau și 14 copii orfani.

Patru luni mai târziu, războiul s-a încheiat prin înfrângerea Puterilor Centrale. Una dintre beneficiarele acestei situații a fost România, care și-a întregit frontierele istorice.

Divizionul de Artilerie Antiaeriană a rămas, pentru moment, la Iași. Încă din primele zile de pace, în cadrul acestuia s-au constituit primele baterii de autotunuri din armata română. Astfel, lângă gara Socola, unde staționase un regiment rus de motorizate, se afla un material imens de război lăsat în părăsire. Ofițerii divizionului au identificat opt tunuri antiaeriene de calibrul 76,2 mm pe platforme auto și le-au ridicat cu aprobarea Marelui Cartier General. După ce au fost reparate parțial la Arsenalul din Iași, au constituit Grupul de Autotunuri, sub comanda maiorului Ioan Anghelescu, care era format din  Bateria a II-a și Bateria a IV-a. Comandant tehnic al Grupului a fost numit maiorul George Valentin Bibescu, un cunoscut automobilist și aviator din perioada anterioară Primului Război Mondial.

Bateriile de autotunuri au fost încadrate cu aproximativ 150 de artileriști antiaerieni din divizion și, în completare, au mai fost aduși 18 pompieri din Compania București. Fiecare dintre baterii era formată din patru autotunuri, patru autochesoane, un autocamion, un automobil cisternă și un autoturism.

Pentru a putea fi folosite în sprijinul diviziilor din Transilvania, în lunile decembrie 1918 – ianuarie 1919, autotunurile au intrat în reparații capitale la Uzinele Schiell din Brașov. La începutul lunii martie, Bateria a II-a a fost trimisă în linia întâi, unde a fost folosită pentru protecția antiaeriană a unor obiective și în misiuni de recunoaștere în folosul trupelor de uscat. În timpul ofensivei forțelor române către Tisa, Bateria a II-a de autotunuri le-a însoțit.


Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Ultima modificare Vineri, 03 Iulie 2020 13:01

Lasă un comentariu

Asigură-te că ai introdus toate informațiile necesare, indicate printr-un asterisk (*). Codul HTML nu este permis.

Categorii

Latest Tweets

La Zimnicea era obiceiul ca tinerii să se plimbe duminicile pe „Aleea Trandafirilor”. Dacă unui băiat îi plăcea o f… https://t.co/NTjchuGave
Aventurile temerarului aviator Ionel Ghica: "Avionul a pornit ca din pușcă cu o viteză vertiginoasă. A coborât vale… https://t.co/F6LBZy9xdB
Când și de ce au venit bulgarii în Balcani - Fapte istorice relatate de Culorile Trecutului... https://t.co/ZoGuY2CQur
Follow Culorile Trecutului on Twitter

Articole recente

16 iunie 1977. O aeronavă Il-18, cu Ceaușescu la bord, ratează aterizarea la Băneasa

O secundă furată unei lumi

Republica de la Ploiești și Patria recunoscătoare

O ruletă rusească: evadarea din lagărul Sobibor

Aventurile temerarului aviator Ionel Ghica

Când și de ce au venit bulgarii în Balcani

Piața Obor – aspecte necunoscute sau „decolorate” în timp

De ce 20 iulie este Ziua Forțelor Aeriene

Avionul I.A.R.-825, un prototip românesc rămas necunoscut

Acest site folosește “cookies”. Continuarea navigării implică acceptarea lor.