Login to your account

Username *
Password *
Remember Me

Create an account

Fields marked with an asterisk (*) are required.
Name *
Username *
Password *
Verify password *
Email *
Verify email *
Captcha *
Reload Captcha

Urmașii pandurilor: partizanii de la Jiu și acțiunile lor din primăvara-vara anului 1917

 

După cum se știe, în toamna anului 1916, armata română a pierdut Bătălia Trecătorilor din Oltenia. Țăranii au văzut cum batalioanele noastre, învinse, se retrăgeau spre est, încercând să constituie un nou aliniament de apărare pe râul Olt. „Cei scumpi – părinții și frații – s-au retras temporar spre alte locuri, pentru noi rezistențe, sub steagul liber al Patriei. Noi [cei rămași], am baricadat porțile. Ușile au fost zăvorâte. Bucatele, bine adăpostite. Nicio hudiță din gardurile dinspre uliță n-a rămas neastupată. Pârleazuri se mai vedeau numai între vecini. Și, din tăinuite ascunzișuri, așteptam trecerea invaziei” (Manuscrisul Pantelimon, f.11).

Și, iată-i, au apărut! La început, câteva patrule călare, apoi coloanele cenușii ale escadroanelor și batalioanelor înaintate. Și, din ce în ce mai mulți militari, căruțe și tunuri... Oltenia cădea, pentru doi ani, sub ocupație.

Când primii soldați străini s-au arătat la marginea satului Rogojel, din comuna Roșia-Jiu, țăranii au înghețat. Dușmanii erau lângă ei și înaintau călare ca niște uriași îngeri ai morții. „Caii, cu copitele cât pălăria, călcau rar. Cu teamă, apăsau pe drumul desfundat de armata română în grăbita-i retragere spre Răsărit. Ulanii, înțepeniți în șei, scrutau cu teamă fiecare ogradă românească pentru a prinde vreo limbă (persoană care să ofere informații – n.n.). Dar totul era pustiu în calea lor. Satul devenise trist și tăcut ca un cimitir” (Manuscrisul Pantelimon, f.13).

Satele de la nord-vest de Roșia-Jiu, unde curgea apa Tismanei, erau mai puțin bătute de patrulele germane. Zvonuri au început să circule... cum că pe acolo s-ar afla ascunsă o unitate română destul de numeroasă. Într-o zi rece de noiembrie, având informații de la țărani și sub protecția viscolului, soldații români au ambuscat o coloană germană. Luptele au durat o jumătate de zi. S-au tras focuri de arme și s-au auzit strigăte de atac la baionetă. După ce lupta s-a încheiat, din coloana germană nu au mai rămas decât trupuri căzute de-a lungul drumului, căruțe răsturnate și tunuri distruse.

Apoi, de militarii români nu s-a mai știut nimic. Plecaseră... Cine au fost ei? Au reușit oare să ajungă în liniile românești, care în acele zile erau departe, în apropierea Capitalei, și se vor îndepărta și mai mult, spre sudul Moldovei? Au fost uciși într-o luptă asemănătoare sau au fost luați prizonieri? Nu știm încă, dar poate că într-o zi documentele de arhivă, române sau germane, ne vor lămuri...

Poate că nici despre bătălia aceasta nu am fi aflat, dacă nu ar fi apărut alte trupe germane care i-au scos pe țărani să degajeze drumul. „În următoarele zile, sub amenințări, a fost folosită populația din satele vecine la restabilirea circulației care fusese întreruptă pe o distanță de doi kilometri. Căruțe sfărmate, tunuri răsturnate, muniție de toate calibrele și arme aruncate. Morții, în diferite poziții, completau sumbrul tablou al unei lupte violente... S-au adunat morții, puștile și muniția. Tunurile, chesoanele și căruțele au fost trase pe șușea (sic!). Morții, în număr mare, au fost îngropați la răscrucea drumurilor Bălăcești, Poiana-Rovinari și Dumbrăvița. În anul 1921, cu ocazia unei mari sărbători de Ziua Eroilor, și osemintele lor au fost reînhumate în cimitirul militar din Târgu Jiu” (Manuscrisul Pantelimon, f.17).

Pentru săteni, să vadă o coloană a Puterilor Centrale distrusă, a fost un șoc. Iată că și nemții puteau fi învinși! Speranțele au început să renască...


Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Ultima modificare Vineri, 03 Iulie 2020 13:05

Lasă un comentariu

Asigură-te că ai introdus toate informațiile necesare, indicate printr-un asterisk (*). Codul HTML nu este permis.

Categorii

Latest Tweets

La Zimnicea era obiceiul ca tinerii să se plimbe duminicile pe „Aleea Trandafirilor”. Dacă unui băiat îi plăcea o f… https://t.co/NTjchuGave
Aventurile temerarului aviator Ionel Ghica: "Avionul a pornit ca din pușcă cu o viteză vertiginoasă. A coborât vale… https://t.co/F6LBZy9xdB
Când și de ce au venit bulgarii în Balcani - Fapte istorice relatate de Culorile Trecutului... https://t.co/ZoGuY2CQur
Follow Culorile Trecutului on Twitter

Articole recente

16 iunie 1977. O aeronavă Il-18, cu Ceaușescu la bord, ratează aterizarea la Băneasa

O secundă furată unei lumi

Republica de la Ploiești și Patria recunoscătoare

O ruletă rusească: evadarea din lagărul Sobibor

Aventurile temerarului aviator Ionel Ghica

Când și de ce au venit bulgarii în Balcani

Piața Obor – aspecte necunoscute sau „decolorate” în timp

De ce 20 iulie este Ziua Forțelor Aeriene

Avionul I.A.R.-825, un prototip românesc rămas necunoscut

Acest site folosește “cookies”. Continuarea navigării implică acceptarea lor.