În 1978, la zece ani de la invadarea Cehoslovaciei de către U.R.S.S., Polonia, R.D.G., Ungaria și Bulgaria, în mediile politico-militare din Occident a existat impresia – împărtășită și la București – că aliații din Tratatul de la Varșovia ar putea reedita scenariul praghez, invadând România (de altfel, și în 1968 existase teama că România ar putea avea soarta Cehoslovaciei).
Nicolae Ceaușescu era, în acel moment, pe cea mai înaltă treaptă a faimei sale internaționale. Anul 1978 începuse cu vizita cancelarului german Helmut Schmidt în R.S.R., iar în aprilie președintele român l-a întâlnit, la Washington, pe președintele Carter. În iunie, Nicolae și Elena Ceaușescu au vizitat Anglia, unde șeful statului român au purtat discuții cu regina Elisabeta a II-a și cu primul-ministru Callaghan. De asemenea, o altă lovitură de forță a fost trecerea pe linie moartă a generalului Nicolae Militaru, perceput la București ca fiind omul Moscovei (iunie 1978).
Nicolae Ceaușescu s-a întâlnit, de câteva ori, și cu omologul sovietic Leonid Brejnev, dar a existat impresia că între cei doi, în timpul discuțiilor, se simțea un oarecare formalism și tensiune. În orice caz, către sfârșitul anului, presa de la Moscova a lansat o serie de critici care aminteau de atmosfera creată înainte de invazia Cehoslovaciei, în 1968. „Urmează România?” - s-au întrebat liderii politici din Occident.
Documentul pe care vi-l prezentăm demonstrează că ipoteza unei invazii i-a preocupat serios pe cei din Vest. Atașații militari români au fost contactați și li s-au transmis informații interesante...
În august 1968 am fost cu mama și sora într-o excursie în Iugoslavia și Bulgaria. În Iugoslavia am văzut o manifestare a turiștilor din Cehoslovacia în csre 0in lozinc Brejnev era comparat cu Hitler. În Bulgaria autocarul nostru a fost bombardat cu pietre de prietenii bulgari. Sunt fapte trăite de mine care pot fi considerate ca o istorie personala!